Pages Menu
Categories Menu

Anton Maria GianelliSf. Anton Maria Gianelli

  • Episcop
  • 1789-1846
  • n.: la 12 aprilie 1789, Cerreto, Italia
  • d.: la 7 iunie 1846, Piacenza, Italia
  • 7 iunie (latin)

Născut în anul revoluţiei franceze, la 12 aprilie 1789, la Cereta, lângă Chiavari, Antonio Maria Gemelli a fost în modul său un revoluţionar. Intrând în seminar la 19 ani, a fost sfinţit preot patru ani mai târziu. Profesor de literatură şi de retorică, a avut printre elevii săi tineri destinaţi să strălucească pe firmamentul creştin, ca venerabilul Frassinetti. Pentru a-l primi pe noul episcop, Monseniorul Lambruschini, profesorul Gianelli a organizat la Genova o reprezentaţie teatrală intitulată „Reforma seminarului”, care a avut un ecou notabil. Erau anii restaurării, după vâltoarea napoleoniană.

Din anul 1826 până în anul 1838 a fost preot paroh la Chiavari. Această perioadă, pe care el o va defini „a relei cultivări”, este marcată de o mulţime de inovaţii pastorale în parohia sa şi de crearea a diferite instituţii, cum ar fi seminarul propriu şi descoperirea Summei sfântului Toma în pregătirea filozofică şi teologică a candidaţilor la preoţie. Sub numele neobişnuit de Societate Economică a luat fiinţă o instituţie de binefacere culturală şi de asistenţă socială încredinţată de don Gianelli „grijii Doamnelor Carităţii” pentru educarea gratuită a fetelor sărace. Era ca o schiţare a întemeierii, în anul 1829, a Fiicelor Mariei, cunoscute sub numele de „surorile gianelline”, destinate unei răspândiri rapide şi unui rodnic apostolat în America Latină.

Cu doi ani mai înainte crease o congregaţie misionară mică, pusă sub patronajul sfântului Alfons Maria de Liguori, pentru predicarea de misiuni particulare poporului şi organizarea clerului. În anul 1838 este ales episcop de Bobbio; ajutata de liguorieni, tânăra sa congregaţie, pe care el a refăcut-o cu numele de „Oblaţii sfântului Alfons”, reparând multele destrămări ale ţesutului bisericesc al diecezei sale, înlăturând parohii lipsiţi de zel şi eliminându-i pe cei nedemni.

Printre liguorienii săi a fost şi un apostat, don Cristoforo Bonavino, o minte foarte vioaie, cunoscut mai bine cu pseudonimul de Ausonio Franchi; raţionalist şi ateu, care s-a întors apoi la adevărata credinţă creştină, retractând operele sale anterioare prin Ultima critică şi dând mărturie publică de devotament faţă de Mons. Gianelli care îi stătuse aproape în momentele cele mai acute ale crizei sale spirituale. „Sfântul surorilor”, aşa cum este numit în America Latină, unde şi acum înfloresc instituţiile sale feminine, şi-a sfârşit prematur viaţa sa pământească, la vârsta de 57 de ani, în data de 7 iunie 1846. Fiind declarat fericit în anul 1925, este canonizat de către Pius al XII-lea la 21 octombrie 1951.

Sursa: "Sfântul zilei", de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini, Edizioni Paoline, 1978, trad. pr. Iosif Agiurgioaei

Opinii? Sugestii? Completări?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *