Pages Menu
Categories Menu

August CzartoryskiFer. August Czartoryski

  • preot
  • 1858-1893
  • n.: la 2 august 1858, Paris, Franţa
  • d.: la 8 aprilie 1893, Alassio, Italia
  • 8 aprilie (latin)

August Czartoryski s-a născut la Paris, la 2 august 1858, în exil. De circa treizeci de ani, neamul său nobil, legat de istoria şi de interesele dinastiei din Polonia, emigrase în Franţa, şi din Palatul Lambert, pe malul Senei, desfăşura o largă acţiune printre conaţionali şi pe lângă Cancelariile europene, cu scopul de a restaura unitatea patriei, împărţită în 1795 între marile puteri.

Principele Adam Czartoryski, războinic şi om politic, s-a căsătorit cu principesa Maria Amparo, fiica reginei de Spania Maria Cristina şi a ducelui Rianzarez. August a fost primul lor copil. La vârsta de şase ani, August rămâne organ de mamă, răpusă de tuberculoză, boală pe care o va moşteni şi August. Din cauza acestei boli, August va începe o îndelungată şi forţată peregrinare – prin Italia, Elveţia, Egipt, Spania, ş.a. – în căutarea sănătăţii, pe care însă nu o va obţine niciodată. Dar în peregrinarea lui, August nu căuta doar sănătate, ci şi propria vocaţie.

A înţeles repede că nu era făcut pentru viaţa de la curte. O mare influenţă asupra tânărului principe a avut îndrumătorul lui, Iosif Kalinowski – canonizat de Papa Ioan Paul al II-lea în 1991. Kalinowski petrecuse zece ani de muncă forţată şi în cele din urmă s-a făcut carmelitan. A fost îndrumătorul lui Czartoryski doar trei ani (1874-1877), dar suficient pentru a-l marca pe tânăr. Când Kalinowski a intrat la carmelitani, la propunerea lui, noul îndrumător al lui August a fost numit preotul Stanislaw Kubowicz. Însă evenimentul decisiv în viaţa lui August a fost întâlnirea lui cu Don Bosco. August avea 25 de ani când l-a cunoscut pentru prima oară, la Paris, chiar în palatul Lambert, unde fondatorul salezienilor a celebrat Liturghia în Oratoriul de familie. La altar serveau principele Ladislaw şi August.

În August, vocaţia la viaţa religioasă se clarifica tot mai mult. După întâlnirea cu Don Bosco, însă, August a avut convingerea clară că este chemat să devină salezian. De fapt, după prima lui întâlnire cu Don Bosco, August mergea deseori la Torino pentru a vorbi cu Don Bosco, sau pentru a face exerciţii spirituale cu el. Don Bosco însă era foarte prudent în ce priveşte primirea tânărului principe în Congregaţie. Dar după intervenţia Papei Leon al XIII-lea, Don Bosco nu a mai avut nici o îndoială, şi l-a primit pe tânăr în Congregaţia Salezienilor.

După multe dificultăţi – schimbarea obişnuinţelor de program, de hrană şi de viaţă comună; insistenţele tatălui pentru a-l convinge să renunţe, etc. -, la 24 noiembrie 1887, August primeşte haina religioasă în Bazilica Sf. Fecioare Maria Ajutorul creştinilor, chiar din mâinile lui Don Bosco. După numai două luni, Don Bosco moare, iar tânărul principe depune voturile religioase pe mormântul lui.

Din cauza problemelor de sănătate este trimis să studieze teologia pe coasta din Liguria. La 2 aprilie 1892 este hirotonit preot la San Remo de către Episcopul de Ventimiglia, Mons. Tommaso Reggio. Tatăl lui, Principele Ladislaw, şi mătuşa Isa, nu au participat la hirotonire. Şi totuşi familia se va reuni la Mentone, la 3 mai, într-o tentativă de tacită reconciliere. Augusto a fost preot doar un an, pe care l-a petrecut la Alassio, într-o cameră care dădea spre curtea băieţilor din Oratoriu. Cardinalul Cagliero rezumă astfel această ultimă perioadă de viaţă a lui August: „Nu mai aparţinea acestei lumi! Uniunea lui cu Dumnezeu, conformarea desăvârşită la voinţa divină o dată cu agravarea bolii, dorinţa de a deveni una cu Isus Cristos în pătimirile şi în suferinţele sale, îl făceau eroic în răbdare, calm în spirit, şi de neînvins în iubirea faţă de Dumnezeu, mai mult decât în durere”.

August a murit la Alassio, în seara zilei de 8 aprilie 1893, în Octava Pascală, aşezat în fotoliul pe care îl utilizase şi Don Bosco. Avea treizeci şi cinci de ani, şi cinci ani de viaţă saleziană. Rămăşiţele sale pământeşti au fost transportate în Polonia şi aşezate în cripta parohială din Sieniawa, alături de mormintele familiei. Mai târziu, au fost mutate în biserica saleziană din Przemysl, unde se află şi astăzi.

Sursa: Vatican.va

Opinii? Sugestii? Completări?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *