Pages Menu
Categories Menu

Benedict BiscopSf. Benedict Biscop

  • abate
  • c.628-690
  • n.: în c.628, Northumbria, Anglia
  • d.: la 12 ianuarie 690, Wearmouth, Anglia
  • 12 ianuarie (latin)

Poate nu există cuvinte mai eficace pentru „a-l lăuda” pe sfântul Benedict Biscop decât cele folosite în Vita quinque sanctorum de sfântul Beda Venerabilul, care, fiindu-i încredinţat la şapte ani de către părinţi, pentru a se îngriji de formarea sa, a fost cel mai ilustru discipol şi una dintre marile glorii. Printr-un joc de cuvinte reluat de sfântul Grigore cel Mare, care îl aplica la sfântul Benedict din Nurcia, Beda spune că învăţătorul său a fost „Benedict prin har şi prin nume” şi printr-un alt joc de cuvinte adaugă că, fiind născut dintr-un neam nobil al Anglilor, nutrea aspiraţia perenă, în mintea sa nobilă, de a dobândi familiaritatea cu Îngerii.

La vârsta de 25 de ani, renunţând la favoarea regelui Oswiu, Benedict s-a străduit să „se pună în slujba adevăratului rege, pentru a primi nu un dar pământesc trecător, dar o împărăţie veşnică în cetatea cerească; a părăsit casa, părinţii şi patria pentru Cristos şi pentru evanghelie, pentru a primi însutit şi a dobândi viaţa veşnică”. Aşadar, în anul 653 Benedict Biscop, după ce a făcut alegerea, a întreprins prima dintre cele şase călătorii la Roma, pentru a-şi arăta devoţiunea faţă de sfinţii Petru şi Paul şi faţă de papa şi pentru a aduna, la Roma însăşi, pe parcursul călătoriei şi în Italia meridională, modele de viaţă şi de instituţii monastice.

Pe patul de moarte, sfântul Benedict Biscop putea să spună pe bună dreptate: „Fiii mei, să nu consideraţi drept invenţia mea constituţia pe care v-am dat-o. După ce am vizitat şaisprezece mănăstiri, ale căror legi şi obiceiuri m-am străduit să le cunosc perfect, am făcut un rezumat al tuturor regulilor care mi s-au părut mai bune; şi acest rezumat vi l-am dat”. La Lerin, de exemplu, în timpul celei de-a doua călătorii la Roma din anul 665, a rămas circa doi ani. Sfântul Benedict nu se mulţumea numai să ia modele de viaţă, dar îşi procura şi numeroase cărţi, documente iconografice, relicve ale sfinţilor, veşminte sacre şi alte obiecte care să favorizeze un cult în perfectă concordanţă cu Biserica Romei.

Odată l-a rugat chiar pe papa Agaton să îl trimită pe arhicantorul bazilicii „Sfântul Petru”, abatele Ioan, astfel ca liturgia şi cântul roman să fie însuşite de călugării săi adunaţi în cele două mănăstiri de la Wearmouth şi de la Yarrow, dedicate fireşte una sfântului Petru şi alta sfântului Paul. La întoarcerea din a şasea călătorie făcută la Roma, a avut neplăcuta surpriză de a-şi găsi instituţiile semidistruse din cauza unei epidemii. Sfântul Benedict Biscop a murit la 12 ianuarie 609, la vârsta de 62 de ani.

Sursa: "Sfântul zilei", de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini, Edizioni Paoline, 1978, trad. pr. Iosif Agiurgioaei

Opinii? Sugestii? Completări?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *