Pages Menu
Categories Menu

ConstantinSf. Constantin


Constantin şi-a încoronat o existenţă foarte frământată cu coroana martiriului, graţie căruia numele său a ieşit din densele ceţuri medievale pentru a se impune devoţiunii creştinilor, mai ales în Marea Britanie şi în Irlanda. Începuse mai degrabă rău ducând o viaţă nelegiuită, atât în public, cât şi în particular, pătându-se prin diferite vinovăţii, printre care cele de asasinat multiplu şi de sacrilegiu; pentru a fi mai liber în acţiunile sale galante divorţase de soţie. Apoi, atins de har, s-a convertit nu în anii bătrâneţii, dar încă tânăr şi cu prestanţă, schimbându-şi în mod radical viaţa. Mai întâi a părăsit tronul şi puterea şi pentru a face pocăinţă pentru atâtea vinovăţii comise a mers să se închidă în mănăstirea irlandeză din Rathan.

Era epoca marii înfloriri a monahismului irlandez, începută deja în anii predicării sfântului Patriciu şi continuată în secolele următoare, datorită păstrării unui şir de sfinţi. Sub conducerea sfântului Columban, ex-regele Constantin, consacrat preot după şapte ani de viaţă austeră, dedicată practicării ascezei creştine şi studiului Scripturii, s-a întors în Scoţia, de această dată nu cu însemnele regalităţii, dar sub umila haină de călugăr, pentru a predica evanghelia. În această perioadă ţara Pitti-lor s-a convertit la creştinism, luându-şi numele de „Scoţia”, care până la acea epocă aparţinea Irlandei.

Constantin se dusese să edifice împărăţia lui Dumnezeu pe pământ, care fusese teatru al nelegiuirilor sale, şterse deja prin iertarea lui Dumnezeu şi prin mărturia extremă a iubirii sale faţă de Cristos: într-adevăr Constantin a obţinut ramura de palmier a martiriului în Scoţia, unde a fost masacrat de nişte păgâni fanatici, pentru credinţa sa în evanghelie, pentru care mergea să o predice în pieţele publice.

Opinii? Sugestii? Completări?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *