Pages Menu
Categories Menu

EfisiuSf. Efisiu

  • martir
  • ??-303
  • d.: în 303, Sardinia, Italia
  • 15 ianuarie (latin)

Popularitatea acestui sfânt, mai ales în Sardinia şi, în special, la Cagliari, unde la 1 mai are loc procesiunea solemnă numită „il calendimaggio cagliaritano”, se datorează relatării martiriului său scris de un anume preot Mauro, care afirmă că a fost printre martorii glorioasei morţi a sfântului Efisiu a principio usque ad finem, adică de la începutul teribilelor chinuri, la care a fost supus martirul, până la încheierea sângeroasei drame. Specialiştii nu sunt de loc convinşi de aceasta şi îl consideră pe autorul acestei Passio, scrisă după eliberarea Sardiniei de sarazini, un vestit falsificator.

Într-adevăr este greu să-i dăm crezare când afirmă că a scris istorisirea martiriului lui Efisiu la rugămintea acestuia, pentru ca moartea sa pentru Cristos să fie exemplu pentru urmaşi. Lipsa de originalitate a relatării sale a dus la ideea unui plagiat după Actele martiriului sfântului Procopiu, martir palestinian. Martirologiul roman plasează martiriul sfântului Efisiu la Cagliari, pe data de 15 ianuarie, în timpul persecuţiei dezlănţuite de împăratul Diocleţian.

Puţine sunt episoadele originale şi presupus autentice narate de neîndemânaticul biograf al sfântului Efisiu. Cu toate acestea, textul a avut o extraordinară popularitate şi a oferit punctul de plecare pentru reprezentări pitoreşti demne de admiraţie, cum ar fi frescele lui Spinello Aretino, care, în şase luni, începând din septembrie 1391, a pictat în Camposanto din Pisa întreg ciclul vieţii martirului cagliaritan.

Lanzoni, în comentariul său la Martirologiul roman, spune: „În timpul invaziilor barbare rămăşiţele sfântului ar fi fost mutate dintr-o bisericuţă, care există încă la Capo Pula, nu departe de antica Nora, şi aduse la Cagliari pentru mai mare siguranţă. Într-adevăr acea biserică a redat două inscripţii creştine antice, chiar dacă sunt nedatate. Dar nu se cunoaşte nimic despre martir, decât patima sa.

Odată sfântul Efisiu era venerat de sarzi împreună cu sfântul Polit din Sardica, acesta la 13 ianuarie, iar sfântul Efisiu la 15 ianuarie. Sfântul Polit, ale cărui rămăşiţe sunt venerate la Nora împreună cu cele ale sfântului Efisiu, a fost crezut sard, în timp ce el aparţine fără îndoială Sardicei. A fost martir oriental şi sfântul Efisiu”. Cultul acestuia din urmă a avut în anul 1793 o mare şi vizibilă revenire, când sarzii s-au opus în mod victorios francezilor, care încercau să ia în stăpânire insula. Sfântul Efisiu, căruia i se atribuie acel mare succes militar, a fost proclamat comandant suprem al luptătorilor.

Sursa: "Sfântul zilei", de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini, Edizioni Paoline, 1978, trad. pr. Iosif Agiurgioaei

Opinii? Sugestii? Completări?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *