Pages Menu
Categories Menu

Eugenia SmetFer. Eugenia Smet

  • călugăriţă
  • 1825-1871
  • n.: la 25 martie 1825, Lille, Franţa
  • d.: la 7 februarie 1871, Paris, Franţa
  • 7 februarie (latin)

S-a născut în anul 1828 (1825), în oraşul Lille – Franţa. Încă din copilărie simţea o deosebită afecţiune şi compasiune pentru sufletele celor răposaţi; dorind să le vină în ajutor, a reuşit să strângă un mănunchi de suflete alese care îşi propuneau să ofere rugăciunile lor, jertfele şi actele de caritate, cerând în schimb de la Dumnezeu harul deplinei iertări pentru sufletele din Purgator.

Încurajată chiar de Sfântul Ioan Vianney, Eugenia reuşeşte să închege o comunitate mică şi în Paris. Eugenia Smet şi tinerele ei colege, ajutate de sfaturile înţelepte ale unor oameni ai lui Dumnezeu, îşi stabilesc un program precis de viaţă şi se constituie într-o asociaţie pioasă numită «Auxiliatrices du Purgatoir» – «Ajutoarele sufletelor din Purgator»; Eugenia se va numi de acum încolo Maria a Providenţei divine.

Însufleţite de o nemărginită încredere în Providenţă, iau asupra lor îngrijirea gratuită a bolnavilor săraci din mahalale, mulţumindu-se cu ceea ce câştigau din unele activităţi modeste, şi dăruind rugăciunii o mare parte de timp. În curând au devenit cunoscute şi stimate de toate păturile sociale.

Eugenia este chemată să organizeze astfel de grupuri şi în alte oraşe. Nu peste mult, deschide o casă asemănătoare la Nantes, apoi la Bruxelles; în 1867 trimite un grup de surori ajutătoare în China. Când, în 1871, Eugenia se stinge, ia vârsta de 43 de ani, in urma unui cancer necruţător, spiritul şi asociaţia fondată de ea erau în plină dezvoltare.

Într-o lume desfigurată de ură, nedreptate, mizerie, îndoială, decădere morală, surorile ajutătoare treceau ca un ecou lin şi mângâietor al chemării la iubire şi pace, deoarece erau respectate şi preţuite de toată lumea. Amintirea Eugeniei Smet, în loc să fie destrămată de trecerea anilor, devine tot mai luminoasă şi mai vie; Maria a Providenţei ajunge sfetnică şi susţinătoare pentru multe suflete dezorientate pe drumurile vieţii şi Dumnezeu confirmă, prin unele semne» trecerea de care se bucură ea înaintea Lui. Papa Pius al XII-lea, în anul 1957, o declară fericită, propunând-o celor binevoitori drept model şi sprijin în drumul spre cer.

Între numele de familie şi prenumele acestei Fericite există un fel de contradicţie: Smet, provenind din limba flamandă, înseamnă: pată, murdărie, iar Eugenia este rezultatul îmbinării cuvintelor greceşti eu – bun, de calitate superioară, nobil şi genan – a produce, a naşte; ca nume de persoană, exprimă provenirea dintr-o familie nobilă, bună, sau, înzestrarea din naştere cu o bunătate neobişnuită. Şi într-un sens şi în altul, creştinii au considerat că acest nume aminteşte nobleţea şi bunătatea pe care ne-o conferă încorporarea în Cristos prin Botez. Pavel mărturisea: «departe de mine de a mă lăuda în altceva decât în Crucea Domnului nostru Isus Cristos».

Există şi o formă masculină a acestui nume: Eugen, nume purtat de peste 20 de sfinţi amintiţi în Martirologiu, dintre care mai cunoscuţi: Sfântul Eugen I Papă (+637) sărbătorit la 2 iunie şi Sfântul Eugen – Episcop de Cartagina (+505) sărbătorit la 13 iulie. Eugenia Smet – o considera de patroană pe o Sfântă Eugenia cinstită într-o bazilică romană, astăzi dispărută, şi amintită în ziua de Crăciun (25 decembrie).

Sursa: "Vieţile sfinţilor", Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti

Opinii? Sugestii? Completări?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *