Pages Menu
Categories Menu

FilipSf. Filip


„Filip şi Iacob, ascultând glasul care i-a făcut discipoli ai lui Cristos, i-au imi­tat viaţa şi i-au ascultat cuvântul cu atâta fidelitate, încât au dorit să te cunoască pe tine, o, Părinte, şi să contemple chipul tău. întăriţi în credinţa faţă de învierea învăţătorului, ei au devenit martori grăitori şi siguri ai evangheliei”[1].

Biserica Romană celebrează în aceeaşi zi sărbătoarea acestor doi apostoli. Ei nu sunt prezentaţi de tradiţie ca protagonişti ai unor fapte extraordinare, ci ca oameni generoşi care au răspuns imediat la chemarea divină şi, împreună cu ceilalţi apostoli, au trăit divina aventură de colaboratori cu Isus care aducea pe pământ viaţa cerească.

Filip din Betsaida era pescar şi, la chemarea lui Isus, l-a urmat cu promptitudine. Întâlnindu-l pe Bartolomeu, care era din acelaşi ţinut, l-a informat cu mult entuziasm că l-a aflat pe Mesia cel promis de profeţi. La răspunsul plin de neîncredere al prietenului său, el nu a dat înapoi, ci i-a propus să meargă şi să-l vadă cu proprii ochi.

Evanghelia după Ioan arată un interes special faţă de acest apostol, prezentându-ne câteva episoade. La prima înmulţire a pâinilor, „Isus i-a spus lui Filip: «De unde vom cumpăra pâine ca aceştia să mănânce?» Filip i-a răspuns: «Nu le-ar ajunge pâine de două sute de dinari ca să ia fiecare câte o bucăţică»”. Şi Isus a săvârşit atunci minunea cunoscută de toţi (In 6,1-13).

Un alt episod, relatat, de asemenea, de Ioan (12,20-25), s-a petrecut după intra­rea lui Isus în Ierusalim. Unii greci, impresionaţi de imaginea Învăţătorului, i s-au adresat lui Filip, poate tocmai pentru că acesta avea un nume grec, cerându-i să-i prezinte lui Isus, şi Filip le-a împlinit cererea, colaborând cu Andrei.

După ultima cină, când Isus a vorbit despre Tatăl, Filip i-a zis: „Doamne, arată-ni-l pe Tatăl şi ne este de ajuns”. Cererea aceasta oferă ocazia Evangheliei după Ioan să ne introducă în raportul existent între Isus-Cuvântul şi Tatăl: „De atâta timp sunt cu voi şi tu nu m-ai cunoscut, Filip? Cine m-a văzut pe mine, l-a văzut şi pe Tatăl. Cum poţi spune: «Arată-ni-l pe Tatăl» Nu crezi că eu sunt în Tatăl şi Tatăl este în mine? Cuvintele pe care eu vi le spun, nu sunt de la mine; dar Tatăl, care este în mine, face lucrările sale. Credeţi-mă! Eu sunt în Tatăl şi Tatăl în mine; dacă nu pentru altceva, crede-ţi pentru lucrările acestea” (In 14,8-11).

Acesta este unul dintre textele care dau cel mai puternic mărturie cum apos­tolii, numai după pătimirea şi învierea lui Isus, când Duhul Sfânt le va fi dăruit, vor înţelege pe deplin cine este Isus.

După Rusalii, Filip a traversat Asia Mică şi probabil că a ajuns până în Sciţia, actuala Ucraina, şi apoi în Frigia, în a cărei capitală, Hierapoli, a fost martirizat, fiind răstignit cu capul în jos pe o cruce în formă de x. După mai multe eveni­mente, relicvele sale au fost transportate la Roma şi depuse în bazilica „Cei Dois­prezece Apostoli”.

Note:
[1] MA I, 954.

Sursa: "Martiri şi sfinţi din calendarul roman", Editura Sapientia, Enrico Pepe, trad. pr. Ioan Bişog

Biografii: varianta 1 / varianta 2

Opinii? Sugestii? Completări?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *