Pages Menu
Categories Menu

Giovanni Battista PiamartaSf. Giovanni Battista Piamarta

  • preot
  • 1841-1913
  • n.: la 26 noiembrie 1841, Brescia, Italia
  • d.: la 25 aprilie 1913, Brescia, Italia
  • 25 aprilie (latin)

Fericitul Giovanni Battista Piamarta s-a născut într-o familie săracă din Brescia, Italia, la 26 noiembrie 1841, intrând în seminar în 1860, după care în 1865 a fost hirotonit preot. Pr. Piamarta a lucrat cu tinerii şi cu familiile din parohiile rurale şi apoi din Brescia. S-a evidenţiat prin zelul şi dedicarea sa în lucrarea cu copiii, cu bolnavii şi în îndrumarea spirituală a credincioşilor.

Alături de pr. Pietro Capretti a fondat Institutul Workman (Istituto Artigianelli), pentru a oferi sprijin şi pentru a ajuta la păstrarea creştinismului în vieţile tinerilor care se mutau în oraş pentru muncă. Cu pr. Giovanni Bonsignori a fondat Colonia Agricolă de la Remedello, pentru a oferi servicii similare lucrătorilor din agricultură. Fraţi şi surori din viaţa consacrată au fost atraşi de munca pe care o făcea pr. Giovanni, iar în martie 1900 a fondat Congregaţia Sfintei Familii din Nazaret. Cu ajutorul mamei sale, a fondat de asemenea o congregaţie de sex feminin, a Slujitoarelor Umile ale Domnului. A murit în braţele pr. Bonsignori în Remedello, la 25 aprilie 1913, înconjurat de fraţii săi.

Piamarta a fost beatificat la 12 octombrie 1997, de Papa Ioan Paul al II-lea. În predica sa, Papa Ioan Paul al II-lea a spus: „Urmând exemplul lui Cristos, a reuşit ca un număr mare de băieţi şi de tineri să ajungă să cunoască privirea iubitoare şi exigentă a Domnului. Cât de mulţi, datorită activităţilor sale pastorale, au putut să găsească bucuria în viaţă, după ce au învăţat o meserie şi, mai presus de toate, l-au întâlnit pe Isus şi mesajul său de mântuire!” Şi a mai spus: „Unde a găsit acest om extraordinar al lui Dumnezeu energia pentru toate activităţile sale numeroase? Răspunsul este clar: rugăciune asiduă şi ferventă a fost sursa neobositului său zel apostolic şi a influenţei benefice pe care a exercitat-o asupra tuturor cu care s-a întâlnit. El însuşi a spus, după cum îşi amintesc contemporanii săi: ‘cu rugăciune ne întărim de însăşi puterea lui Dumnezeu… Omnia possum’.”

La canonizarea din 21 octombrie 2012, Papa Benedict îl descria ca „un mare apostol al carităţii şi al tineretului”. De asemenea amintea că atunci „când era copleşit de muncă, (Piamarta) mărea timpul pentru întâlnirea, inimă la inimă, cu Domnul. Prefera pauzele în faţa Preasfântului Sacrament, meditând pătimirea, moartea şi învierea lui Cristos, pentru a scoate forţă spirituală şi a porni din nou la cucerirea inimii oamenilor, în special a tinerilor, pentru a-i conduce din nou la izvoarele vieţii cu iniţiative pastorale mereu noi.”

Opinii? Sugestii? Completări?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *