Pages Menu
Categories Menu

GontranSf. Gontran

  • rege
  • ??-592
  • d.: la 28 martie 592
  • 28 martie (latin)

Convertirea poporului franc la creştinism a avut loc într-un mod foarte rapid. Regele francilor Salii, Clodovec, care în anul 501 se căsătorise cu prinţesa burgundă creştină, Clotilda, venerată ca sfântă, după victoria de la Tolbiac asupra germanilor, a aderat la „Dumnezeul Clotildei”, iar în anul 506 a primit botezul din mâinile episcopului de Reims, sfântul Remigiu. După exemplul capului, tot poporul franc a cerut botezul, făcând, prin această plebiscitară adeziune, o vie impresie în toată lumea creştină.

Gontran, strănepot al sfintei Clotilda, care apare din secolele ceţoase ale evului mediu cu aureola de sfinţenie, nu a dus, cel puţin în tinereţe, o viaţă exemplară. A repudiat-o pe prima soţie, Veneranda, vinovată de a-i fi dat numai un moştenitor, care a murit la vârstă tânără. A doua soţie, Merestrude, nu a avut o soartă mai bună: a murit, nu mult după aceea, împreună cu fiul. Austrechilde, a treia soţie, i-a dat doi fii, care au murit amândoi foarte tineri. Din experienţe familiare atât de încercate regele a tras concluzia că puţine se aşteptau de la un temperament aşa de aspru ca al lui: a atribuit toate durerile familiale păcatelor comise şi, pentru a nu cădea din nou în ispita de a-şi schimba soţia cu scopul de a avea un moştenitor, l-a adoptat pe micul Chieldebert, orfan al unui frate al său. Într-adevăr Gontran avea trei fraţi, dintre care fiecăruia îi era atribuită ca moştenire o frumoasă parte din regatul franc. A împărţi în patru părţi un regat înseamnă a-l condamna la un sfârşit lipsit de glorie, urmând să fie subjugat de vecinul puternic. Despre aceasta îşi dăduseră seama şi cei patru nepoţi ai marelui Clodovec, care prin conspiraţii, asasine şi diferite incidente au sfârşit prin a se elimina în mod reciproc, în beneficiul unicului supravieţuitor, care este tocmai sfântul pe care îl sărbătorim astăzi.

El a avut cum să dea dovadă de mărinimia sa, iertându-i chiar pe ucigaşii plătiţi de către cumnate pentru a-l ucide; şi a dat dovadă de loialitate faţă de Biserică, respectându-i autoritatea în persoana episcopilor săi; şi-a arătat generozitatea faţă de diferite instituţii bisericeşti, promovând înfiinţarea mănăstirilor şi construirea noilor biserici. A promovat instruirea poporului, instaurând o perioadă de pace şi prosperitate, graţie căreia supuşii au uitat abaterile sale din tinereţe, pentru a căror iertare din partea milostivirii divine sfântul Gontran şi-a dedicat ultimii ani ai vieţii sale operelor de edificare spirituală, prin posturi şi rugăciuni, care i-au meritat totuşi aureola sfinţeniei. A murit în anul 593, având aproape şaptezeci de ani.

Sursa: "Sfântul zilei", de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini, Edizioni Paoline, 1978, trad. pr. Iosif Agiurgioaei

Opinii? Sugestii? Completări?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *