Pages Menu
Categories Menu

Grat din AostaSf. Grat din Aosta

  • Episcop
  • ??-c.470
  • d.: în c.470, Aosta, Italia
  • 7 septembrie (latin)

Oraşul Aosta, după cum se ştie, a fost întemeiat în jurul anilor 25-24 î.d.Cr. cu numele de Augusta Praetoria, aşadar, în cinstea lui August şi a gărzii sale de corp, pretorienii. Referirea la marele împărat roman este prezentă acum la Aosta nu numai prin nume (Aosta derivă tocmai de la August!), ci şi prin arcul lui August, una dintre urmele cele mai semnificative ale perioadei romane, împreună cu structura oraşului şi teatrul roman. Şi ca reşedinţă episcopală, Aosta este foarte veche. Probabil primul său episcop a fost Eustasiu, definit de unii ca sfânt, chiar dacă nu este sărbătorit în nici o zi particulară, şi care, oricum, a fost în strânsă legătură cu marele sfânt Eusebiu de Vercelli. Într-adevăr, acesta, reîntorcându-se din exilul său în Orient, impus de către împăratul Constanţiu, pentru intransigenţa sa, în a nu accepta înţelegeri cu erezia ariană, a adus în dieceza sa monahismul, cunoscut şi apreciat mai ales prin mijlocirea sfântului Atanasie.

Sfântul Ambrozie afirmă că toţi episcopii din Italia de nord proveneau atunci din chinovia lui Eusebiu: din această mănăstire trebuia să provină şi Eustasiu, primul episcop cunoscut de Aosta. După cum lasă să se înţeleagă numele său, el trebuia să fie grec ca origine. Şi grec trebuia să fie şi sfântul Grat. Nu cunoaştem mult despre viaţa acestui sfânt, pentru că Actele sfântului Grat sunt un document inutilizabil din punct de vedere istoric. Ele au fost redactate cu scop panegiric în secolul al XIII-lea de către un ecleziastiv bogat în fantezie, dar lipsit de adevărate informaţii, aşa încât face din Grat un contemporan al lui Carol cel Mare.

Însă al doilea episcop de Aosta a trăit cu circa trei secole înainte de restauratorul Imperiului Roman de Apus. Într-adevăr se păstrează încă mărturia semnăturii pe care a pus-o, ca simplu preot, dar în numele episcopului său Eustasiu, pe o scrisoare trimisă sfântului papă Leon cel Mare la încheierea Conciliului provincial din Milano în anul 451. Acest conciliu fusese convocat pentru a aduce o contribuţie proprie soluţionării problemei dogmatice a celor două naturi, umană şi divină, ale lui Cristos, care tocmai în acelaşi an 451 trebuia să fie ratificată în mod definitiv împotriva ereziei monofizite la Conciliul din Calcedon.

În afară de această „semnătură”, care atestă angajarea pentru dreapta credinţă a sfântului Grat, cunoaştem despre viaţa sa numai faptul că a participat la mutarea rămăşiţelor pământeşti ale martiriului tebeu Inocenţiu. Devoţiunea deosebită al cărei obiect se bazează pe protecţia eficace exercitată de el asupra câmpiilor, fiind invocat împotriva lăcustelor, viermilor, omizilor şi a altor animale nocive.

Sursa: "Sfântul zilei", de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini, Edizioni Paoline, 1978, trad. pr. Iosif Agiurgioaei

Opinii? Sugestii? Completări?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *