Pages Menu
Categories Menu

Heinrich SeuseFer. Heinrich Seuse

  • călugăr
  • 1295-1366
  • n.: la 21 martie 1295, Uberlingen, Germania
  • d.: la 25 ianuarie 1366, Ulm, Germania
  • 23 ianuarie (latin)

Fericitul Heinrich Seuse (sau Enric Susone), împreună cu Eckhart (1260-1327) şi Tauler (mort în anul 1361), este marele reprezentant al misticii germane. După catedrale, cruciade, marea scolastică, forţa mereu creatoare a Duhului promis de Cristos Bisericii sale s-a manifestat spre sfârşitul secolului al XIII-lea şi în prima jumătate a secolului al XIV-lea în gândirea mistică a celor trei dominicani (şi apoi în Ruysbroek şi Gerson şi în Imitaţiunea lui Cristos). Pentru Biserică timpurile erau grele, mai ales în Germania: cei douăzeci de ani de interdicţie (1326-1348) daţi ca pedeapsă din cauza contrastelor dintre papalitate şi imperiu, exilul papilor la Avignon, celebra ciumă din anii 1327-1328 şi încă şi mai de tristă amintire cea din anul 1348 („moartea neagră”) care depopulau Europa, loveau în mod dureros spiritele.

Enric Susone (Seuse era numele din partea mamei) s-a născut la Constanţa la 21 martie 1295. Intrând la dominicani la treisprezece ani, timp de cincisprezece ani a fost mai degrabă mediocru din punct de vedere spiritual, dar o puternică experienţă spirituală l-a convertit şi l-a pus în slujba „înţelepciunii veşnice”. A studiat la Constanţa, Strasbourg şi Köln; l-a avut ca profesor pe Meister Eckhart şi l-a apărat în Cărticica adevărului, ceea ce l-a făcut să-şi piardă catedra oferită la Constanţa imediat după hirotonirea sacerdotală.

Atunci Susone s-a dedicat pastoralei, şi în special predicii şi direcţiunii spirituale, mai ales a surorilor dominicane. Pentru aceasta a întreţinut o însemnată corespondenţă, din care emană toată delicateţea de suflet, fantezia şi angajarea spirituală, care l-au făcut să fie comparat cu sfântul Bernard şi cu sfântul Francisc de Assisi.

Unsprezece dintre aceste scrisori, adevărate capodopere de limbă germană, au fost alese de către ucenica şi prietena sa Elisabeth (sau Elsbeth) Stagel, care l-a determinat chiar să pregătească câteva amintiri ale vieţii sale (primul exemplu în limba germană de autobiografie spirituală), pe care apoi ea a reelaborat-o pentru Viaţa lui Seuse. Aceste două mici lucrări, împreună cu deja citataCărticica adevărului şi cu Cărticica înţelepciunii veşnice constituie tot atâtea părţi aleExemplarului, operă publicată în anul 1362 de fericitul Susone, care a scris şi Cărticica iubirii,Cărticica Înţelepciunii veşnice şi scrierea latină Horologium Sapientiae, reelaborare a Cărţuliei Înţelepciunii veşnice. După Susone, prin mistică, „un om umil şi răbdător trebuie să fie despuiat (entbildet) de creaturi, conformat (gebildet) cu Cristos şi transformat (überbildet) în divinitate”. Cultul faţă de fericitul Enric Susone a fost confirmat în anul 1831.

Sursa: "Sfântul zilei", de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini, Edizioni Paoline, 1978, trad. pr. Iosif Agiurgioaei

Opinii? Sugestii? Completări?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *