Pages Menu
Categories Menu

Herve de BretaniaSf. Herve de Bretania

  • călugăr
  • c.521-c.556/575
  • n.: în c.521, Guimiliau, Britania, Franţa
  • d.: în c.556/575, Britania, Franţa
  • 17 iunie (latin)

Deşi numele Hervé este neobişnuit şi necunoscut în cele mai multe părţi, viaţa Sfântului Hervé oferă prilejul unei reflecţii deosebite asupra puterii harului divin şi a voinţei omeneşti, chiar şi în situaţiile cele mai grele.

 

Tatăl lui Hervé era cântăreț la curtea regelui franc Hildebert. Fiind un om pios şi liniştit, s-a dezgustat de agitaţia şi dezordinea morală din jurul său, şi a hotărât să se retragă în Bretania, probabil provincia sa natală. În timpul călătoriei, într-o noapte îi apare în vis un înger care îi spune că peste puţin va întâlni pe fata promisă lui, pe tânăra şi curata Rivanona. Într-adevăr, evenimentul are loc şi ei se căsătoresc. Din iu­birea lor se naşte un copil pe care îl numesc «Hervé», ceea ce în limba bretană înseamnă: îndrăzneţ în luptă. Timpurile erau grele şi, în mod firesc, părinţii doreau ca fiul lor să fie un luptător vestit. Cu atât mai mare însă le-a fost durerea când, după câteva zile, au constatat că copi­lul lor era orb. Nu şi-au pierdut curajul: şi-au pus toată încrederea în Dumnezeu şi tatăl a început să îi întipărească în inimă şi auz cântările pe care le cunoştea. Hervé s-a dovedit un copil deosebit de înzestrat, şi atras de melodia cântărilor şi a tăcerii pe care o descoperi în mănăs­tiri. Este primit în rândul călugărilor şi iniţiat în tainele sufleteşti. Ajunge chiar abate la mănăstirea din Plouvien şi apoi la Lanhouarneau, unde îşi sfârșește călătoria pe pământ şi este înmormântat. Rămăşiţele lui pământești sunt venerate şi astăzi în această mănăstire.

Se povesteşte că un lup a atacat şi a sfâșiat măgarul pe care călă­torea Hervé: Sfântul a obligat fiara sălbatică să ia locul măgarului şi să îl ducă în călătoriile lui. Pentru acest motiv este reprezentat alături de un lup şi de un călugăr tânăr, călăuza lui nedespărţită. Este cinstit ca patron al barzilor bretoni şi al tuturor cântăreților de muzică populară, având în vedere profesiunea tatălui său, sau, poate, talentele personale ale unui cântăreț care, deşi lipsit de lumina ochilor, aducea în multe inimi lumina speranţei.

«Şi mama lui gândea: niciodată nu am simţit să am vocaţia de a fi «mamă de orb»; dar în vocaţia mea de «mamă» totul poate fi cuprins. Şi gândea mai departe: Hervé, copilul nostru, nu are vederea. El nu este ceea ce am visat noi să fie… Dacă nu vede, vom face din el «un profet, un vizionar».” (Louis de la Bouillerie).

Sursa: "Vieţile sfinţilor", Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti

Opinii? Sugestii? Completări?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *