Pages Menu
Categories Menu

Ioan al XXIII-lea (Angelo Giuseppe Roncalli)Sf. Ioan al XXIII-lea (Angelo Giuseppe Roncalli)

  • Papă
  • 1881-1963
  • n.: la 25 noiembrie 1881, Sotto il Monte, Italia
  • d.: la 3 iunie 1963, Roma, Italia
  • 11 octombrie (latin)

Angelo Giuseppe Roncalli, al treilea din cei treisprezece copii ai Mariannei Mazzola şi ai lui Giovanni Battista Roncalli, s-a născut la 25 noiembrie 1881, în localitatea Sotto il Monte (Bergamo, Italia), într-o familie de agricultori.

La 17 noiembrie 1892 a intrat la Seminarul din Bergamo unde, după un început destul de anevoios, s-a remarcat atât la studiu, cât şi în formarea spirituală, aşa încât superiorii l-au admis la tonsură înainte de a împlini vârsta de paisprezece ani. În luna ianuarie 1901 a fost trimis la Roma, la Seminarul Sfântul Apolinariu. La 13 iulie 1904, la vârsta de douăzeci şi doi de ani şi jumătate, a susţinut doctoratul în teologie.

La 10 august 1904 a fost hirotonit preot în biserica Santa Maria di Monte Santo, iar în octombrie 1904 a început, la Roma, studii de Drept canonic, pe care le-a întrerupt în februarie 1905, când a fost ales Secretar al noului Episcop de Bergamo, Mons. Giacomo Radini Tedeschi.

Moartea prematură a Monseniorului Radini, în 1914, a pus capăt unei experienţe pastorale extraordinare, pe care viitorul Papă Ioan al XXIII-lea a considerat-o mereu punctul de referinţă fundamental pentru îndeplinirea sarcinilor pe care le-a primit de-a lungul timpului.

În decembrie 1920 a primit invitaţia Papei de a conduce activitatea Congregaţiei De Propaganda Fide, în Italia. În 1925, a fost numit Vizitator Apostolic în Bulgaria, începând atsfel o perioada diplomatică în slujba Sfântului Scaun care s-a prelungit până în 1952. În această perioadă a vizitat de trei ori România, venind la Bucureşti în vizită la Nunţiul Apostolic Angelo Dolci, în 1930 şi 1932.

În noiembrie 1934 a fost numit Delegat Apostolic în Turcia şi Grecia, ţări care nu aveau la acea vreme relaţii diplomatice cu Vaticanul. În timpul Celui de-al Doilea Război Mondial a menţinut cu prudenţă o atitudine de neutralitate, care i-a permis să desfăşoare o eficientă acţiune de asistenţă în favoarea evreilor, salvând de la exterminare mii de persoane, printre care şi evrei români.

Ulterior a fost transferat la Nunţiatura Apostolică din Paris, în decembrie 1944, iar în martie 1953 a devenit Patriarh de Veneţia, fiind totodată creat cardinal.

La 28 octombrie 1958 a fost ales succesor al Papei Pius al XII-lea, iar în decembrie 1959 a recunoscut virtuţile eroice ale călugărului Ieremia Valahul, făcând astfel posibilă, mai târziu, beatificarea lui.

„Papa cel bun” a murit la 3 iunie 1963, fiind beatificat la 3 septembrie 2000 şi canonizat la 27 aprilie 2014.

Sursa: ARCB

Biografii: varianta 1 / varianta 2 / varianta 3

Opinii? Sugestii? Completări?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *