Pages Menu
Categories Menu

Ioan FisherSf. Ioan Fisher

  • Episcop, martir
  • 1469-1535
  • n.: în 1469, Beverly, Yorkshire, Anglia
  • d.: la 22 iunie 1535, Londra, Anglia
  • 22 iunie (latin)

„Ca bun păstor, a avut întotdeauna grijă faţă de turma sa, mereu a hrănit-o cu predicarea Cuvântului şi prin exemplul unei vieţi admirabile”[1].

Ioan Fisher şi Thomas Morus sunt două figuri excepţionale ale lumii anglo-saxone, unul, preot şi cardinal, şi celălalt, laic şi cancelar al regatului. Au ştiut să unească ştiinţa şi credinţa, deschiderea spre modernitate şi fidelitatea faţă de propria conştiinţă. Au trăit într-un moment foarte dificil pentru Biserica din patria lor, când s-a întrerupt comuniunea dintre Biserica Angliei şi aceea a Romei. Pentru toţi a fost o rană dureroasă, care abia în aceste ultime timpuri a început să se cicatrizeze. În evenimentele dureroase şi complexe ale acelui timp, în locul compromisului, au preferat martiriul pentru binele patriei lor şi din iubire pentru unitatea Bisericii. De aceea, Biserica Catolică îi venerează ca martiri şi îi pune alături în celebrarea sărbătorii lor, la 22 iunie.

Iubitor de înţelepciune

Ioan Fisher s-a născut la Beverly, în Yorkshire, în 1469, ca fiu al unui bogat comerciant, şi, după ce a frecventat gimnaziul în localitatea natală, s-a înscris la Universitatea din Cambridge unde, la 22 de ani, a devenit maestru în arte şi, cu dispensa papală pentru vârsta prea tânără, a fost sfinţit preot. A rămas la Cambridge pentru a învăţa şi pentru a-şi continua studiile. Apreciat de toţi pentru inteligenţa sa ieşită din comun şi pentru onestitatea vieţii, a fost prezentat mamei regelui Henric al VII-lea, Margaret Beaufort, care l-a ales confesor şi consilier.

Cu sprijinul ei, pentru a asigura într-un mod convenabil formarea intelectuală şi morală a candidaţilor la preoţie, a fondat „Facultatea Teologică” la Cambridge şi la Oxford. Iniţiativa s-a dovedit foarte utilă, ba chiar indispensabilă, într-un timp în care episcopii şi preoţii erau adesea nepregătiţi pentru misiunea lor şi, în consecinţă, poporul trăia într-o profundă ignoranţă religioasă. Fisher, devenit doctor în teologie, a fost el însuşi unul dintre primii profesori la noua Facultate de la Cambridge.

Un păstor învăţat şi simplu

Consacrat episcop, în 1504, s-a dus în micuţa şi săraca Dieceză de Rochester şi a stabilit acolo un raport profund cu clerul şi cu credincioşii pe care-i vizita personal în parohii, instruindu-i în adevărurile credinţei cu abilitate de catehet şi găsind din partea lor o corespondenţă generoasă şi o sinceră afecţiune. Chiar şi ca episcop a trăit sărac, folosind pentru sine minimul necesar şi dând restul la săraci. Când, după arestare, trimişii regali au trebuit să facă inventarul bunurilor sale, nu au găsit nimic important în casă, în afară de unele obiecte sacre folosite pentru cultul din capela sa.

Ziua sa era folosită cu meticulozitate, masa era frugală, odihna era doar de câteva ore într-un culcuş de paie, dar găsea întotdeauna timpul pentru a se ruga şi pentru a studia. Deşi ocupat cu misiunea pastorală, nu a abandonat niciodată studiile şi a ţinut mereu o legătură strânsă cu cultura europeană. Era prieten al lui Erasm din Rotterdam şi, sub călăuzirea acestuia, a învăţat aşa de bine limba greacă, încât a putut să corecteze primele redactări ale Noului Testament. A introdus studiul acestei limbi în Universitatea din Cambridge şi a scris diferite cărţi de teologie, care au fost de mai multe ori citate de părinţii prezenţi la Conciliul din Trento. Biblioteca sa era una dintre cele mai dotate din Europa. Se spu-nea că locuinţa sa era o mănăstire prin austeritate şi o universitate prin ştiinţă.

Fidel conştiinţei sale până la martiriu

Când s-a iscat neînţelegerea dintre regele său, Henric al VIII-lea, şi papa în privinţa validităţii sau nu a căsătoriei cu Caterina de Aragon, Fisher s-a pronunţat în favoarea validităţii legăturii şi a indisolubilităţii, şi nu a acceptat să jure pentru Actul de succesiune votat de parlament, unde se nega jurisdicţia papală în Anglia în cauzele matrimoniale. Regele l-a închis în Turnul Londrei, cu speranţa de a-l determina să renunţe la voinţa sa. În acelaşi an, parlamentul a votat un al doilea Act, în care regele era declarat capul suprem al Bisericii din Anglia, obligându-i pe toţi episcopii să recunoască acest fapt.

Într-o perioadă în care mulţi susţineau teoria conciliarismului, ce-i atribuia conciliului suprema autoritate în Biserică mai presus de papa, şi era încă vie în memorie experienţa avignoneză, cu scandaloasa schismă din Occident, care pusese într-o lumină nefavorabilă figura papei, nu mai surprinde faptul că episcopii englezi i-au jurat fidelitate regelui, dând naştere Bisericii Anglicane. Dar Fisher, când a fost dus înaintea unui tribunal regal, format din 12 mari proprietari de terenuri, a refuzat să presteze jurământ în favoarea supremaţiei regelui în câmpul religios, afirmând că „ea era contrară Scripturii şi credinţei noastre”.

În timp ce se afla încă în închisoare, papa l-a numit cardinal, în speranţa de a-l putea salva, dar totul a fost inutil. Sentinţa regală îl condamna la moarte. A urcat eşafodul cu mare demnitate, s-a îndreptat spre mulţimea celor prezenţi şi a spus: „Popor creştin, voi fi dat imediat morţii pentru credinţa în sfânta Biserică Catolică a lui Cristos”. Apoi a recitat Te Deum şi şi-a încredinţat capul în mâinile călăului. Era ziua de 22 iunie 1535. Capul său a fost înfipt într-un par şi ţinut expus timp de 15 zile pe podul Londrei, apoi a fost aruncat în Tamisa şi în locul său a fost pus acela al lui Thomas Morus. El a fost primul din seria martirilor pe care această tristă divizare a provocat-o în acei ani.

Ioan Fisher a fost aşezat în rândul sfinţilor din calendarul universal al Bisericii Catolice Romane în 1935, de către papa Pius al XI-lea.

[1] Cit. în: Bibliotheca Sanctorum, VI, Citta Nuova Editrice, Roma 1968, 997.

Sursa: "Martiri şi sfinţi din calendarul roman", Editura Sapientia, Enrico Pepe, trad. pr. Ioan Bişog

Biografii: varianta 1 / varianta 2

Opinii? Sugestii? Completări?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *