Pages Menu
Categories Menu

Leon al IX-leaSf. Leon al IX-lea

  • Papă
  • 1002-1054
  • n.: la 21 iunie 1002, Eguisheim, Alsacia, Franţa
  • d.: la 19 aprilie 1054
  • 19 aprilie (latin)

Papa Leon al IX-lea (21 iunie 1002 – 19 aprilie 1054), având numele din naştere Bruno von Egisheim-Dagsburg, a fost Papă din 12 februarie 1049 până la moartea lui în 19 aprilie 1054. A fost un german aristocrat şi un puternic conducător secular al Italiei centrale în timpul în care a fost Papă. Este declarat sfânt de Biserica Catolică, sărbătoarea sa fiind pe 19 aprilie. Papa Leon al IX-lea este considerat cel mai important – din punct de vedere istoric – Papă german din Evul Mediu. Pe timpul lui s-a produs Marea Schismă dintre Biserica Catolică şi cea Ortodoxă.

A fost fiul contelui Hugh, şi s-a născut în Eguisheim, Alsacia de Sus (actualmente Franţa). Familia sa era de rang nobil şi tatăl său era verişorul împăratului Conrad al II-lea (1024-1039). A fost educat la Toul, şi deja de tânăr se putea intui că va deveni un bun scriitor, teolog, canonist, muzician. La 18 ani a devenit canonic de Saint-Étienne şi la 22 de ani diacon. Într-unul dintre războaiele din acel timp, desfăşurat în Italia, bătrânul Episcop de Toul, vasal al împăratului, a trebuit să trimită un contingent de armată, care a fost condus, între anii 1025-1026, de tânărul canonic Bruno, ceea ce constituia pe atunci un merit sigur pentru o funcţie episcopală.

În aprilie 1026 a murit Episcopul de Toul, şi clerul Diecezei a ales succesorul, în persoana lui Bruno, şi pentru a-l mulţumi pe Conrad al II-lea. Episcopatul său a durat aproximativ 25 de ani. A fost un consilier preţuit al împăraţilor Conrad al II-lea şi apoi Henric al III-lea, cărora le-a făcut şi servicii politice importante. A manifestat fermitate în diferite situaţii, afirmându-şi, dincolo de fidelitatea faţă de împărat, propria independenţă ca Episcop. A devenit foarte cunoscut ca o figură bisericească înflăcărată şi reformatoare, datorită zelului arătat în răspândirea regulii Ordinului din Cluny. A dat astfel un puternic impuls vieţii monastice, reformând, aprobând şi încurajând înfiinţarea de mănăstiri în diferite localităţi din Dieceză.

La moartea Papei Damasus al II-lea, în 1048, împăratul Henric al III-lea a trebuit să numească succesorul acestuia, cum se făcea de ceva timp. Bruno a fost ales Succesor al său de o adunare la Worms, în luna decembrie. Atât împăratul şi delegaţii romani au fost de acord. Cu toate acestea, Bruno s-a împotrivit iniţial, acceptând în cele din urmă alegerea cu condiţia să meargă mai întâi la Roma şi clerul şi poporul Romei să aprobe în mod liber această alegere venită din exterior, transformând-o astfel într-una canonică. Pornind de la scurt timp după Crăciun, a sosit în haine de pelerin şi desculţ la Roma, în luna februarie a anului următor, şi a fost primit cu multă cordialitate. A fost intronizat la 12 februarie 1049, luându-şi numele de Leon al IX-lea. Avea 47 de ani.

Şi-a început energic funcţia de Pontif, convocând după doar două luni un Conciliu la Roma, fără consultarea împăratului, pentru a trata probleme generale precum simonia; a fost intransigent cu Episcopii vinovaţi de aceasta, înlocuindu-i. O idee a lui a fost aceea de a întreprinde o serie de călătorii, prin Europa, pentru a desfăşura nu doar la Roma Concilii, Sinoade şi Adunări, ale căror decizii, luate în prezenţa celor interesaţi, aveau o importanţă mai mare decât acelea luate în îndepărtata Romă.

Începând din mai 1049 a călătorit în Pavia, apoi a traversat Alpii, în Saxonia, Germania, Belgia, Franţa. S-a întors la Roma prin Alsacia şi Elveţia, pentru a porni din nou în 1050, spre Italia Meridională. A mai ţinut alte Concilii la Roma, Florenţa şi Vercelli, având ca temă principală simonia, o adevărată plagă a Bisericii din acele timpuri, concubinajul şi de asemenea examinarea doctrinei teologului francez Berengar din Tours.

Anii care au urmat, 1051 şi 1052, au fost plini de călătorii în Italia, în special spre sud, din motive politice; în 1052 a mers în Ungaria pentru a face pace între regele Andrei şi împărat. A vizitat câteva oraşe din Germania iar la întoarcere s-a oprit la Mantova, unde a reunit un Conciliu împotriva simoniei şi a concubinajului, dar au izbucnit aici incidente soldate cu mulţi răniţi. L-a excomunicat pe Patriarhul de Constantinopol Mihail Cerularie, producându-se schisma dintre Biserica Greacă şi cea Latină. În mai 1053 a avut de dus, cu puţine trupe, o confruntare militară cu normanzii, care voiau să îşi extindă stăpânirea între Napoli şi Capua. Papa Leon al IX-lea a fost făcut prizonier şi dus la Benevento, unde a fost reţinut timp de mai mult de opt luni.

După ce le-au fost împlinite toate cerinţele, normanzii l-au lăsat liber, dar era de acum foarte bolnav. A făcut călătoria fiind aproape pe moarte, a ajuns la Roma fără a se fi recuperat şi a murit în 19 aprilie 1054. Avusese un pontificat intens de 5 ani. În 1087, având în vedere numeroasele vindecări care aveau loc la mormântul lui, Papa Victor al III-lea a transferat rămăşiţele sale pământeşti în interiorul Bazilicii San Pietro. Oraşul Benevento l-a ales, în 1762, pe Sf. Papă Leon al IX-lea, ca patronul său special; este de asemenea venerat în Franţa, în multe Dieceze.

Opinii? Sugestii? Completări?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *