Pages Menu
Categories Menu

Sf. Luciu din Cirene


Dintre cei cel puţin douăzeci şi doi de sfinţii care au purtat numele de Luciu, astăzi este comemorat, după indicaţiile «Martirologiului Roman» cel mai de demult, dar şi cel mai puţin cunoscut dintre toţi: «La Cirene, în Libia, se sărbătoreşte Sfântul episcop Luciu, al cărui nume îl aminteşte Sfântul Luca în Faptele Apostolilor». În realitate, ceea ce spune Sfântul Luca este foarte puţin: «Comunitatea din Antiohia avea ca profeţi şi învăţători pe: Barnaba, Simion supranumit cel Negru, Luciu din Cirene, Manaen, tovarăşul din copilărie al lui Irod tetrarhul, şi Saul». «Biblia de la Ierusalim» notează că cei «cinci profeţi şi învăţători formau grupul de conducere al Bisericii din Antiohia; enumerarea lor poate fi alăturată listei celor doisprezece apostoli, din cap. I, vers 13 şi listei celor şapte diaconi, din cap. VI, vers 5. Se pare că atât aceştia din urmă cât şi cei cinci ele la Antiohia sunt creştini proveniţi din rândurile iudeilor for­maţi în cultura grecească».

Lucius este un vechi prenume roman. La romani, fiecare persoană purta trei nume: prenumele, care se referea la persoana proprie, nu­mele de familie şi un supranume. Prenumele arătau unele împrejurări ale naşterii copilului; ele erau în număr de 18 şi între acestea prenu­mele Lucius se dădea copiilor născuţi la lumina zilei, deoarece a lumi­na = lucere. Pornind de la Lucius s-a format o întreagă familie de pre­nume legate de ideea de lumină: Luciu, Luchian, Lucian, Luchie, Lucy; iar pentru femei: Lucia, Luciana, Luchiana. Creştinii au folosit cu bucurie aceste prenume care le aminteau cuvântul lui Cristos: «Eu sunt Lumina lumii».

Şi porunca: «Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât, văzând faptele voastre bune, să dea laudă lui Dumnezeu».

Sursa: "Vieţile sfinţilor", Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti

Opinii? Sugestii? Completări?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *