Pages Menu
Categories Menu

MarcelSf. Marcel


Sfântul Marcel este reprezentat într-o atitudine într-adevăr insolită pentru un papă: într-un grajd în timp ce se îngrijeşte de cai şi catâri. Şi ne va putea uimi gândul că era considerat patronul grăjdarilor şi rândaşilor. Este evidentă inspiraţia din legenda propusă astfel de Jacopo da Varagine în celebra sa Leggenda aurea: „Marcel, fiind la Roma pontif suveran şi mustrându-l pe Maximian pentru cruzimea sa împotriva creştinilor, în timp ce celebra Misa în casa unei patriciene romane, împăratul mâniat a făcut din acea casă un staul pentru animale şi acolo l-a condamnat pe numitul Marcel să păzească şi să îngrijească animalele, slujbă în care, după mulţi ani, a adormit în pace”.

Şi legenda, care nu lasă niciodată lucrurile pe jumătate, vrea ca patriciana romană despre care este vorba să fie celebra Lucina şi ca acea casă a sa transformată în staul să fi fost situată exact în locul, unde se găseşte astăzi biserica „Sfântul Marcel”, unul dintre vechile „titluri” ale oraşului.

Într-adevăr, actuala biserică a fost construită, schimbându-se orientarea, pe locul unei biserici arse în anul 1519 şi care apăruse probabil la începutul secolul al IV-lea chiar pe „catabulum”, staţia centrală a serviciilor poştale, iar cu ocazia recentelor restaurări s-a găsit sub altarul mare o placă de plumb cu un epigraf din secolele X-XII care vorbeşte despre „trupul sfântului Marcel papă şi martir, Largo şi Smaraldo martiri şi alţii”.

De fapt, despre sfântul Marcel nu se ştiu multe lucruri cu siguranţă, şi a fost un oarecare critic care a pus la îndoială până şi existenţa lui, considerându-l o dublare a sfântului Marcelin, devenit papă în anul 296 şi martirizat în anul 304, după care s-a stabilit că a fost scaun vacant timp de câţiva ani, până când, în anul 309, a fost ales sfântul Eusebiu. Dar afirmaţia este fără doar şi poate excesivă. Autorii noului calendar, deşi restrângând comemorarea sfântului Marcel la calendarele particulare, el nefiind un sfânt de importanţă universală (după cum sugerează documentul conciliar Sacrosanctum concilium, n. 111), şi deşi clarificând că el nu a murit martir, îi menţionează calitatea de papă şi moartea întâmplată la Roma în anul 309.

Îndatorirea scurtului pontificat al sfântului Marcel a fost dublă: restructurarea „parohiilor” romane, devastate de crunta persecuţie a lui Diocleţian şi rigoarea faţă de aşa zişii „lapsi”, care pretindeau să fie admişi la sacramente fără a împlini pocăinţa prescrisă.

Sursa: "Sfântul zilei", de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini, Edizioni Paoline, 1978, trad. pr. Iosif Agiurgioaei

Opinii? Sugestii? Completări?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *