Pages Menu
Categories Menu

Margareta BallFer. Margareta Ball

  • 1515-1584
  • n.: în 1515, Skreen, Irlanda
  • d.: în 1584, Dublin, Irlanda
  • 20 iunie (latin)

A fi mama primarului din Dublin nu a fost pentru ea motiv de mândrie ci sursă de enorme suferinţe care, dacă nu cumva i-au provocat moartea, cu siguranţă au grăbit-o. Viaţa şi martiriul fericitei irlandeze Margareta Ball trebuie să fie încadrate în contextul de persecuţie religioase care a urmat schismei anglicane începută de Henric al VIII-lea. Legăturile socio-economice care legau Anglia de Irlanda fac ca în 1536 şi parlamentul irlandez să îl recunoască pe Henric al VIII-lea ca unic cap al Bisericii irlandeze, provocând astfel ruptura de Biserica Romei.

Margareta avea atunci 20 de ani, fiind născută în bunăstarea familiei Berminghan. La 16 ani se căsătoreşte cu Bartolomeu Ball şi aduce pe lume 20 de fii, dintre care doar câţiva au norocul să ajungă la maturitate. Sunt un cuplu profund religios, cu o situaţie economică solidă; soţul se bucură de un prestigiu de necontestat, care îl ajută să ajungă primar al Dublinului. Nu se complac deloc cu situaţia politico-religioasă dominantă: se simt şi se comportă ca adevăraţi catolici, continuând să recunoască primatul papal. În locuinţa lor trăieşte un capelan, care celebrează în mod regulat Liturghia, casa lor e deschisă întâlnirilor de cateheză şi momentelor de rugăciune. Margareta, folosindu-se de prestigiul soţului ei, reuşeşte să deschidă pe proprietatea familiei şi o şcoală catolică.

Bartolomeu moare în 1568 şi Margareta, pe lângă durerea pentru pierderea persoanei iubite, suferă şi pentru că va rămâne neprotejată de susţinerea celui care dădea mărturie în mod deschis şi apăra Biserica Catolică. În ciuda tuturor acestor lucruri, ea îşi continuă activitatea, găzduind în casa sa preoţi şi persoane consacrate chiar şi când acest lucru devenise extrem de periculos. În 1570, odată cu excomunicarea Elisabetei I, care între timp ajunse pe tron, se declanşează o puternică persecuţie în Anglia, în mod special împotriva preoţilor catolici, care se extinde mai apoi până în Irlanda. La sfârşitul deceniului, Margareta este arestată pentru că a permis celebrarea Liturghiei în casa ei, dar este eliberată pe cauţiune. Între timp fiul ei, Walter, are ambiţia de a deveni primar al Dublinului şi pentru a obţine acest lucru ajunge să se lepede de credinţa sa şi să recunoască supremaţia religioasă a reginei Angliei. Margareta îşi face datoria de mamă până la capăt, încercând să îl facă pe fiul ei să înţeleagă că nici o funcţie politică, oricât ar fi ea de valoroasă, nu poate fi obţinută cu preţul credinţei. Nu numai că nu reuşeşte, dar fiul vede în ea cel mai acerb duşman şi cel mai mare obstacol în calea ambiţiei sale politice.

Puţin după alegerea sa ca primar, pune ca mama sa să fie arestată sub acuzaţia că găzduise în casa sa preoţi proscrişi. Margareta, care avea aproape 70 de ani, este purtată către închisoare cu un car, pe străzile Dublinului, fiind astfel expusă la batjocura şi râsul întregului oraş. O aşteaptă o celulă murdară, plină de umiditate, fără aer, care îi distrug iremediabil sănătatea. Din cauza sănătăţii sale şubrede, câţiva ani mai târziu îi este oferită libertatea în schimbul unei renegări publice a credinţei. A refuzat acest lucru cu fermitate. Această femeie curajoasă şi puternică îşi dă ultima suflare în închisoare ca martiră a Euharistiei şi a primatului papal. Moare în celula ei în 1584 şi, alături de alţi 16 camarazi de suferinţă şi mărturisire (4 Episcopi, 6 preoţi, un frate şi cinci laici – ea fiind singura casnică) este beatificată de Papa Ioan Paul al II-lea pe 27 septembrie 1992.

Sursa: FB Sfântul zilei

Opinii? Sugestii? Completări?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *