Pages Menu
Categories Menu

Maria Baouardy a lui Isus RăstignitSf. Maria Baouardy a lui Isus Răstignit

  • călugăriţă
  • 1846- 1878
  • n.: la 5 ianuarie 1846, Abellin, Galileea, Palestina
  • d.: la 26 august 1878, Betleem
  • 26 august (latin)

Este cunoscută ca Mariam (sau Maria) a lui Isus Răstignit, „mica fetiţă arabă”, „crinul Palestinei”. Viaţa ei este ea însăşi un miracol. S-a născut la I’billin, în districtul Nordic al Israelului. Familia provenea din Damasc, Siria. Erau creştini de rit melkit greco-catolic, descendenţi ai Arhieparhiei Antiohiei, acolo unde s-a folosit pentru prima dată numele de „creştin” pentru cei care îl urmau pe Isus. Tatăl ei, Giries (George) Baouardy, era de origine din Horfesch, Palestina; mama, Mariam Chahine, provenea din Tarşiş, Palestina.

Naşterea miraculoasă

Părinţii avuseseră, înainte de Mariam, doisprezece copii, toţi băieţi, dar care muriseră la scurt timp după naştere. Durerea şi disperarea erau de nedescris. După multe rugăciuni, mama a avut inspiraţia să îi spună soţului să meargă împreună pe jos la Betleem (distanţa era de aprox. 170 km) şi să îi ceară Sfintei Fecioare o fiică. Dacă rugăciunea le va fi ascultată, îi vor pune fiicei numele Mariam şi vor oferi sanctuarului o cantitate de ceară egală cu greutatea fetiţei la vârsta de trei ani. Zis şi făcut. Rugăciunea le-a fost ascultată; fetiţa s-a născut în ajunul Epifaniei, la 5 ianuarie 1846. Mai apoi familia a mai avut un copil, un băiat, căruia i-au pus numele Boulos (Paul). Dar când fetiţa abia împlinise doi ani, ambii părinţi au murit la câteva zile interval, din cauza unei boli necunoscute. Tatăl a murit cu ochii la icoana Sf. Iosif şi ultimele lui cuvinte au fost să o încredinţeze grijii Sfântului Iosif şi Fecioarei Maria. Miriam a fost adoptată de unchiul patern, în I’billin, iar Boulos a fost adoptat de mătuşa maternă, în Tarşiş. Cei doi fraţi nu aveau să se mai vadă niciodată.

Premoniţii

Mica Miriam era iubită în casa unchiului şi ducea o viaţă îmbelşugată. Când, din greşeală, vrând să facă baie unor păsărele pe care le primise în dar – le-a înecat, jalea a fost atât de mare, încât a auzit clar, în inima ei, cuvintele: „Aşa trec toate lucrurile în lume. Dacă îmi dai însă mie inima ta, eu voi fi rămâne mereu cu tine”. Altădată, conform unei premoniţii din vis, a descoperit că peştele pe care îl cumpărase unchiul ei era otrăvit şi ar fi murit cu toţii. Iar când un şarpe s-a strecurat în camera ei, a înţeles că va avea de luptat cu „vechiul şarpe”, toată viaţa ei.

Devoţiunea faţă de Sf. Fecioară

Spre uimirea unchiului şi mătuşii ei, Miriam a început să postească în fiecare sâmbătă, în onoarea Sfintei Fecioare, şi să împodobească icoana ei cu cele mai frumoase flori (care, spre uluirea tuturor, prindeau rădăcini în vas). Miriam nu avea decât cinci ani.

Tentativa de căsătorie

La vârsta de 8 ani familia adoptivă s-a mutat la Alexandria, Egipt, iar când Miriam a împlinit 13 ani, a fost dată în căsătorie fratelui mătuşii sale, conform obiceiului oriental – fără a fi întrebată nici una din părţi. Miriam, disperată, a auzit din nou vocea care îi spunea că va rămâne cu ea şi că o va ajuta. Era în ajunul căsătoriei. Refuzând căsătoria, şi încercând să îl găsească pe fratele ei, Boulos, a apelat la ajutorul unui musulman să îi ducă scrisoarea la Nazaret, dar tânărul îi propune convertirea la islam. Miriam refuză vehement şi atunci, tânărul, într-un acces de furie, o loveşte şi îi taie gâtul, după care, crezând-o moartă, o aruncă pe o alee lăturalnică. Atunci s-a produs miracolul: o „călugăriţă”, înveşmântată în albastru, a luat-o, a dus-o într-o grotă (pe care ulterior Miriam nu a mai putut s-o identifice) şi a îngrijit-o până s-a vindecat; ţinea minte din acea perioadă gustul neobişnuit de bun al supei pe care i-o făcea „călugăriţa” şi că i-a spus că, din acea supă cerească, va mai primi o linguriţă când se va afla pe patul de moarte.

Programul de viaţă

Înainte de a părăsi grota, „călugăriţa în albastru” îi dezvăluie programul de viaţă: chemarea la viaţa religioasă. Era Fecioara Maria. Miriam, ajunsă la Marsilia, în mai 1865, a intrat în Congregaţia Surorilor Sfântului Iosif al Apariţiei, dar după numai doi ani a fost îndrumată spre o viaţă contemplativă, datorită experienţelor ei spirituale. La 29 martie 1867 a primit stigmatele pentru prima dată. Miriam a intrat la mănăstirea Carmel din Pau în 1867. După un periplu în Mangalore, apoi iarăşi la Pau, Miriam a ajuns la Betleem, ca să înceapă împlinirea visului ei: să întemeieze o mănăstire Carmel la Betleem; mănăstirea a fost inaugurată la 24 septembrie 1876.

Viaţa ei spirituală, deşi plină de fapte extraordinare (extaz, călăuzire îngerească, levitaţie, premoniţii, stigmate, vise în care Isus i-a relevat unde se află Emaus, lângă Latrun) se remarcă în primul rând prin simplitate. Umilă şi necultivată, ea ştia să ofere sfaturi şi explicaţii teologice de o mare claritate – rod al vieţii sale de rugăciune. A murit la vârsta lui Isus, la 33 ani. Examenul medical a arătat că rana de la gât avea 10 cm lungime şi 1 cm lăţime şi că lipseau câteva cartilaje traheale – supravieţuirea ei nu se putea datora decât unei intervenţii cereşti.

Canonizarea

Sr. Maria a lui Isus Răstignit a fost beatificată la 13 noiembrie 1983, de Papa Ioan Paul al II-lea. Al doilea miracol, care permite canonizarea, este al unui copil sicilian, Emmanuele Lo Zitto, născut cu o gravă insuficienţă cardiacă printr-o valvulopatie congenitală, în 2009. La insistenţa părinţilor, medicii au tentat corectarea chirurgicală, deşi se ştia că nu există nici o şansă. Şi totuşi, miracolul s-a produs: copilul a fost rapid şi complet vindecat. O familie prietenă, au cerut prin rugăciuni fierbinţi intervenţia Fer. Maria a lui Isus Răstignit şi au întreprins pelerinaj la mănăstirea Carmel din Betleem, pentru venerarea relicvelor ei – şi în acelaşi timp au făcut o „reţea de rugăciuni” şi miracolul s-a produs.

Sora Maria Baouardy, spunea Papa Francisc la predica de la canonizare, „umilă şi analfabetă, a ştiut să dea sfaturi şi explicaţii teologice cu o deosebită claritate, rod al dialogului continuu cu Duhul Sfânt. Ascultarea faţă de Duhul Sfânt a făcut-o şi un instrument de întâlnire şi de comuniune cu lumea musulmană.”

Opinii? Sugestii? Completări?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *