Pages Menu
Categories Menu

Maria Cristina de SavoiaFer. Maria Cristina de Savoia

  • regină
  • 1812-1836
  • n.: la 14 noiembrie 1812, Cagliari, Italia
  • d.: la 31 ianuarie 1836, Napoli, Italia
  • 31 ianuarie (latin)

Maria Cristina Carlotta Giuseppa Gaetana Efisia de Savoia s-a născut la 14 noiembrie 1812, fiind fiica regelui Emanuel I de Sardinia şi a arhiducesei Maria Teresa de Austria-Este. A fost educată în spirit creştin, iar la 20 de ani s-a căsătorit cu Ferdinand al II-lea al Celor două Sicilii, murind după trei ani, după naşterea copilului ei, ultimul rege al Celor două Sicilii.

O trăsură traversează străzile murdare din Napoli la începutul anilor 1830. Trăsura se opreşte şi din ea coboară graţios şi îngenunchează pe pământ, ignorând noroiul, însăşi regina. De pe fereastra trăsurii a văzut un preot cu Viaticul, cu Euharistia pentru bolnavi, dar gestul imediat al Mariei Cristina de Savoia, de devoţiune creştină, nu surprinde. Cu ceva timp înainte, căsătorindu-se cu regele de Napoli, Ferdinand al II-lea, regina a stabilit, de comun acord cu soţul ei, ca o parte din banii pentru sărbătoarea nunţii lor să meargă ca zestre pentru 240 de mirese sărace şi pentru a-i ajuta şi pe alţi săraci. În 1832, la douăzeci de ani şi proaspătă mireasă, Maria Cristina este deci o femeie cu o credinţă puternică, la baza căreia a stat o formare solidă începută din copilărie, cu surorile ei. În inima ei, Evanghelia produce un ecou spiritual profund, care o conduce la dorinţa spirituală de a se retrage în clauzură. Dar Statul vrea ca ea să stea în schimb pe un tron, ca soţia unui rege. Este de acord, dar atitudinea ei este marcată de valorile creştine, care modelează şi mediul curţii din care face parte. De exemplu, face tot ce poate pentru a participa la Liturghie în zilele de sărbătoare.

Ziua ei, fără să îşi neglijeze îndatoririle de la curte, este pentru săraci. De fapt, pentru ea săracii sunt „datoria”. Se spune că îndrumătorul ei spiritual avea un cufăr plin cu mărturii de la persoanele pe care ea le-a ajutat. Ei îi datorează viaţa mulţi dintre cei condamnaţi la moarte, cărora, prin intervenţia Mariei Cristina, pedeapsa le-a fost comutată. Viaţa Mariei Cristina de Savoia se apropie de sfârşit odată cu naşterea fiului ei, la 16 ianuarie 1836. Pe 29 ianuarie, la un pas de agonie, ea îşi ia copilul, îl încredinţează regelui, căruia îi spune: „Vei răspunde în faţa lui Dumnezeu şi a poporului. […] Când va creşte, spune-i că am murit pentru el.” A trecut la Domnul la 31 ianuarie 1836, în mijlocul durerii unui oraş care în trei ani a învăţat să iubească de la cea care în timp va fi amintită ca „regina sfântă”.

Sursa: Catholica.ro

Opinii? Sugestii? Completări?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *