Pages Menu
Categories Menu

Maria Elisabetta HesselbladSf. Maria Elisabetta Hesselblad

  • fecioară, fondatoare
  • 1870-1957
  • n.: la 4 iunie 1870, Fåglavik, Suedia
  • d.: la 24 aprilie 1957, Roma, Italia
  • 24 aprilie (latin)

Existenţa Mariei Elisabeta Hesselblad, o profeţie pentru oikoumene, se prezintă sigilată de un simplu cuvânt evanghelic, imprimat în sufletul său încă de când era copilă: „unica turmă”. Maria Elisabeta povesteşte: „Când eram foarte mică, mergând la şcoală şi văzând că ceilalţi colegi ai mei aparţineau la multe Biserici diferite, am început să mă întreb care era adevărata turmă pentru că citisem în Noul Testament că avea să există «o singură turmă şi un singur păstor»”. Într-o zi, în timp ce se ruga, o voce i-a răspuns: „Da, fiica mea, într-o zi ţi-o voi indica”. Şi „această siguranţă – destăinuieşte ea – m-a însoţit în toţi anii care au precedat intrarea mea în Biserică”.

Este tiparul ales de Tatăl pentru misiunea sa în viaţa care, treptat, se va specifica: dorinţa întoarcerii la unitate, în forma concretă şi istorică a casei sfintei Brigita la Roma. Un drum care însă nu înaintează, dintr-un punct de vedere uman, în manieră rectilinie. Şi totuşi va ajunge la ţintă, printr-un dublu parcurs care începe atingând jumătate de lume, de la America la Europa, pentru a porni din nou apoi într-o spirală de întoarcere asupra întregii lumi, în acţiunea comună şi legată cu aceea a fiicelor sale spirituale.

Pe la vârsta de paisprezece ani, Maria Elisabeta a fost pregătită pentru mir şi pentru prima împărtăşanie. Deşi înainta conform indicaţiilor păstorilor, prezenta mereu o distanţă: „Citind Evanghelia sfântului Ioan la capitolul VI (51-52), credeam în prezenţa Domnului nostru în sfânta ostie, nedându-mi seama că ceilalţi nu interpretau în acelaşi mod cuvintele Domnului”.

Tensiunea sa interioară devenea mai intensă: „Am încercat să-l caut pe Dumnezeu în inima mea, iubindu-l ca pe un Tată pe care, pentru iubirea pe care o aveam faţă de El, n-aş fi voit niciodată să-l ofensez în mod voluntar”.

La numai optsprezece ani s-a îmbarcat spre America şi în ianuarie 1891 a început cursul pentru a deveni infirmieră. Contactul cu suferinţa, moartea, au făcut-o să reflecteze pe tânără, care a început să se apropie de locuri de cult diferite pentru a găsi răspuns la setea sa interioară. Prejudecăţile anticatolice erau bine înrădăcinate în mentalitatea sa luterană, însă sufletul era chinuit: „De câţiva ani citeam istoria protestantă şi cea catolică, şi la gândul că Biserica catolică romană era cea adevărată, m-a pătruns o frică intensă ca agonia morţii”.

Experienţa lui Dumnezeu în sărbătoarea Corpus Domini la Bruxelles a fost determinantă. Însă ea însăşi admitea: „Încă nu vedeam clar drumul pentru a face pasul final”.

Citirea cărţii de conferinţe a cardinalului Nicholas Patrick Stephen Wiseman despre prezenţa reală a Domnului în Preasfântul Sacrament i-a dăruit o confirmare: „«Dar eu am crezut în toate acestea încă de când eram copilă!». Şi totuşi eram plină de îndoieli şi de perplexităţi”. Aşa încât a încercat să uite. Duhul a lucrat în ea şi a dus-o la o maturizare neaşteptată, când s-a abandonat total şi a primi acţiunea lui Dumnezeu: „Mi-a fost acordată o lumină binevoitoare şi cu ea o pace profundă şi o decizie fermă de a face imediat pasul decisiv şi a intra în unica Biserică adevărată a lui Dumnezeu”.

Se afla la Washington şi a cerut iezuitului Johann Georg Hagen să intre imediat în Biserica catolică, însă acesta a ezitat: „Oh nu, cucernicul meu părinte, iertaţi-mă, dar nu poate să fie imposibil! Timp de aproape douăzeci de ani am luptat în întuneric; timp de mulţi, mulţi ani am studiat religia catolică şi m-am rugat pentru a avea o credinţă puternică, atât de puternică încât dacă şi Papa de la Roma şi toţi preoţii ar părăsi Biserica, eu să pot rămâne la fel de fermă. Acum am această credinţă şi sunt gata să fiu examinată cu privire la fiecare punct al credinţei noastre”. Parcursul lung şi zbuciumat urma să se încheie: la 15 august 1902, Maria Elisabeta a primit botezul sub condiţie şi la 17 august a primit trupul Domnului.

via Ercis.ro/L’Osservatore Romano
trad. pr. Mihai Pătrașcu

Opinii? Sugestii? Completări?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *