Pages Menu
Categories Menu

Maria SalomeeaSf. Maria Salomeea


Noul Testament aminteşte numele câtorva femei care s-au aflat în preajma lui Isus în timpul activităţii sale publice, l-au ajutat în diferite împrejurări şi au rămas alături de El chiar şi pe muntele Calvar, sub crucea pe care a fost răstignit. Între aceste suflete generoase şi delicate se află şi soţia pescarului galilean Zebedeu, mama apostolilor Ioan şi Iacob, Maria Salomeea. După ce copiii lor, urmând chemarea lui Isus din Nazaret au părăsit toate şi s-au alăturat Lui, mama lor, de acord cu soţul ei, s-a hotărât să nu-i lase singuri, mai ales că Ioan era încă foarte tânăr. Astfel, Maria Salomeea a ajuns în grupul ucenicilor Domnului, ducând cu ea, după cum sugerează Sfântul evanghelist Luca (8, 3) şi o parte din avutul lor, cu care a contribuit la întreţinerea noii familii spirituale. Se poate presupune că Maria Salomeea a depus o grijă şi o activitate remarcabile în viaţa micii comunităţi apostolice, deoarece s-a considerat îndreptăţită să se adreseze Mântuitorului cu o cerere mai puţin obişnuită, după cum ne istoriseşte Sfântul Matei în cap. 20 al evangheliei sale. „Atunci veni la Isus mama fiilor lui Zebedeu împreună cu fiii săi şi se plecă înaintea lui, ca să-i ceară ceva”.

El o întrebă: „Ce doreşti?” Ea a răspuns: „Spune ca aceşti doi fii ai mei să şadă unul la dreapta ta şi celălalt la stânga, în împărăţia ta”. Isus răspunse: „Nu ştiţi ce cereţi. Sunteţi voi în stare să beţi paharul ce-l voi bea eu ?”. Ei îi răspund: „Suntem”. El le zice: „Paharul meu îl veţi bea; cât priveşte însă a şedea la dreapta şi la stânga mea, nu este în puterea mea să rânduiesc, ci este pentru cei cărora le-a pregătit Tatăl meu”. Această cerere a produs iritare în rândul celorlalţi apostoli şi a dat ocazie învăţătorului să expună concepţia sa referitoare la modul de a înţelege autoritatea: „Voi ştiţi că domnitorii popoarelor le stăpânesc, iar cei mari le ţin sub puterea lor. Între voi să nu fie aşa. Dimpotrivă, cine vrea sa fie cel mai mare printre voi, să fie servitorul vostru, iar cine vrea să fie în fruntea voastră, să se facă sclavul vostru. Căci şi Fiul omului nu a venit să fie slujit, dar ca el să slujească şi să-şi dea viaţa ca răscumpărător pentru cei mulţi”. (Matei 20, 20-28).

Maria Salomeea face parte din grupul femeilor care l-au urmat pe Isus la Ierusalim, cu prilejul sărbătoririi ultimului Paşte, şi apoi au urcat împreună cu El pe muntele Calvar (Matei 17, 55-56) pentru ca apoi, în zorii zilei dintâi a săptămânii, să alerge la mormântul Domnului şi să aibă fericirea de a auzi vestea minunată a învierii. Ce s-a întâmplat cu Maria Salomeea după înălţarea la cer a Mântuitorului, rămâne o taină a istoriei. O tradiţie spune că s-a urcat într-o corabie cu Maria Magdalena, cu Maria lui Iacob şi o servitoare numită Sara, şi au fost purtate de valuri până în apele Mediteranei, spre coasta de sud a Franţei, mai sus de Marsilia unde şi astăzi sunt venerate într-un sanctuar celebru, care a dat numele şi localităţii respective: „Les Saintes Maries de la Mer” – „Sfintele Marii de pe mare”.

Prenumele feminin Salome, precum şi Salomeea, are la bază cuvântul ebraic şalom = pace. Ca înţeles, poate fi identificat cu Irina, şi are sensul de: „Persoană dăruită cu pace, binecuvântată, aducătoare de pace”. Este de reţinut faptul că în limba ebraică termenul şalom= pace, are un sens mult mai larg decât în limbajul modern obişnuit, în care pacea este opusul războiului. Şalom înseamnă: desăvârşire, bucurie a împlinirii dorinţelor privitoare la sănătate, fericire, bogăţie, bune relaţii cu oamenii. Atribuirea acestui nume exprimă urarea unei vieţi fericite şi binecuvântate de Dumnezeu.

Sursa: "Vieţile sfinţilor", Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti

Opinii? Sugestii? Completări?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *