Pages Menu
Categories Menu

Primii Sfinţi Martiri din RomaPrimii Sfinţi Martiri din Roma


Celebrarea de astăzi introdusă de noul calendar roman universal se referă la protomartirii Bisericii din Roma, victime ale persecuţiei lui Nero, ca urmare a incendiului Romei, care a avut loc la 19 iulie a anului 64. De ce i-a persecutat Nero pe creştini? Ne-o spune Cornelius Tacitus în cartea a XV-a din Annales: „Întrucât circulau zvonuri că incendiul Romei ar fi fost premeditat, Nero i-a prezentat drept vinovaţi, pedepsindu-i cu cele mai aspre pedepse, pe cei care, fiind urâţi datorită nelegiuirilor lor, erau numiţi de către popor creştini”.

În timpurile lui Nero, la Roma, alături de comunitatea ebraică, trăia cea mică şi paşnică a creştinilor. La adresa acestora, puţin cunoscuţi, circulau zvonuri calomnioase. Nero s-a năpustit asupra lor, condamnându-i la chinuri crunte pentru acuzele aduse împotriva lor. De altfel, ideile susţinute de creştini erau de sfidare deschisă a zeilor păgâni geloşi şi răzbunători. „Păgânii – va aminti mai târziu Tertulian – atribuie creştinilor orice calamitate publică, orice flagel. Dacă apele Tibrului se revarsă şi inundă oraşul, dacă dimpotrivă Nilul nu creşte şi nu inundă câmpiile, dacă este secetă, foamete, ciumă, cutremur, toată vina o poartă creştinii, care dispreţuiesc zeii, şi, din toate părţile, se strigă: la lei cu creştinii!”.

Nero a fost răspunzător de a fi dat curs absurdei ostilităţi a poporului roman, de altfel foarte tolerant în materie religioasă, faţă de creştini: cruzimea cu care i-a atacat pe presupuşii incendiatori nu găseşte nici chiar justificarea interesului suprem al Imperiului. Episoade oribile precum cel al torţelor umane, unse cu smoală şi aprinse în grădinile de pe colina Oppio, sau precum cel al femeilor şi copiilor îmbrăcaţi în piele de animale şi lăsaţi la discreţia fiarelor sălbatice din circ au avut loc în aşa fel încât au trezit un sentiment de milă şi oroare în însuşi poporul roman. „Atunci – mai scrie Tacitus – s-a manifestat un sentiment de milă, deşi era vorba despre oameni care meritau pedepsele cele mai exemplare, pentru că se vedea că erau ucişi nu pentru binele public, dar pentru a satisface cruzimea unui individ”, Nero. Persecuţia nu a încetat în acea fatală vară a anului 64, dar s-a prelungit până în anul 67.

Printre martirii cei mai iluştri au fost principele apostolilor, răstignit în circul neronian, unde se află bazilica „Sfântul Petru”, şi apostolul neamurilor, sfântul Paul, decapitat la Acque Salvie şi înmormântat pe via Ostiense. După festivitatea unită a celor doi apostoli, noul calendar vrea tocmai să celebreze amintirea numeroşilor martiri care nu au putut să aibă un loc special în liturgie.

Sursa: "Sfântul zilei", de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini, Edizioni Paoline, 1978, trad. pr. Iosif Agiurgioaei

Biografii: varianta 1 / varianta 2

Opinii? Sugestii? Completări?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *