Pages Menu
Categories Menu

Prot și IacintSs. Prot și Iacint


Sfinţii martiri Prot şi Iacint s-au bucurat de o cinstire deosebită în oraşul Roma, deşi se ştiau foarte puţine lucruri despre viaţa lor. Erau consideraţi ca fiind doi fraţi sclavi care au adus-o la credinţa în Cristos pe Sfânta Eugenia, martiră comemorată la 25 decembrie. Deoarece Passio Eugeniae, o scriere apărută mult mai târziu decât data morţii lor, cuprindea multe amănunte legendare, s-a pus la îndoială însăşi existenţa sfinţilor martiri, precum şi autenticitatea relicvelor păstrate în Biserica „Sfântului Ioan al Florentinilor”, relicve considerate a fi ale Sfântului Prot. Săpăturile arheologice au descoperit o inscripţie în versuri, în care se spunea că papa Damasus a curăţat şi împodobit mormintele sfinţilor martiri Prot şi Iacint şi a construit o scară de coborâre până la ele; mormintele însă nu au putut fi identificate. Până într-o zi; ziua de Vinerea Mare a anului 1845 a devenit una dintre cele mai însemnate din istoria arheologiei, deoarece în această zi, printr-o neaşteptată şi fericită întâmplare, s-a descoperit mormântul neatins al unui sfânt martir, cu următoarea inscripţie: DP III IDUS SEPTEBR YACINTHUS MARTYR – „Depus în ziua a treia a idelor lui septembrie, Iacint martir”. Prin această excepţională descoperire, era posibil, în sfârşit, să se afle ce s-a întâmplat în realitate cu relicvele a doi dintre cei mai populari sfinţi.

De veacuri se considera că relicvele amândurora se aflau în Roma, păstrate în Biserica „Sfântului Ioan al Florentinilor”, şi acum se descoperise mormântul intact, sigilat, al Sfântului Iacint, în catacomba Bassillei, spre Vest de Via Salaria.

La o mică distanţă, s-a găsit şi un fragment de piatră cu inscripţia sepulcrun Proti M – „mormântul lui Prot martir” –, ca o dovadă că mormântul Sfântului Prot s-a aflat în imediata apropiere. Imediat după descoperire, cercetătorii au avut ocazia să-şi dea seama de ce înaintaşii lor au transportat în oraş numai relicvele Sfântului Prot: când au încercat intrarea în mormânt, acesta s-a prăbuşit, prefăcându-se în cenuşă; au mai adunat doar câteva fragmente de oase ce păreau arse şi câteva fire de aur dintr-o ţesătură, rămase din stofa preţioasă în care oasele fuseseră înfăşurate. Preţioasele relicve au fost transferate cu pietate în Colegiul de Propaganda Fide. Între timp, cercetătorii, având o dovadă de netăgăduit a existenţei sfinţilor martiri Prot şi Iacint, a trebuit să recunoască încă o dată inexactitatea celor afirmate de Passio Eugeniae.

Şi în alte cazuri, vecinătatea locurilor de înmormântare a unor martiri a dat loc la presupuneri care nu s-au dovedit adevărate. Astfel, s-a presupus că ar fi vorba de doi fraţi, cum este cazul pentru sfinţii Felix şi Adauctus, Nereu şi Ahile şi mulţi alţii. Alteori, s-a susţinut că respectivii martiri erau eunuci cateheţi ai unor tineri din familiile mari; aşa au fost consideraţi martirii Caloger şi Partenie, Ioan şi Paul, Prot şi Iacint. Deşi nu dispunem de amănunte sigure privitoare la viaţa lor, este sigur ca Prot şi Iacint sunt martiri şi noi îi cinstim ca atare.

Sursa: "Vieţile sfinţilor", Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti

Opinii? Sugestii? Completări?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *