Pages Menu
Categories Menu

Sf. Rochus

  • pelerin
  • 1295-1327
  • n.: în 1295
  • d.: la 16 august 1327
  • 16 august (latin)

S-a născut la Montpellier, în Franţa, în anul 1295. Se spune că s-a născut cu o cruce roşie pe piept. Părinţii lui au fost omorâţi pe când el avea aproape douăzeci de ani. Tatăl lui fusese guvernatorul oraşului şi deci i-a lăsat o moştenire însemnată. El avea însă un mare ideal creştin. Deghizat ca pelerin cerşetor, Rocco a plecat spre Italia, care fusese lovită de ciumă. Înainte de a pleca şi-a împărţit averea săracilor şi i-a lăsat unchiului său funcţia de guvernator al oraşului Montpellier. După ce a ajuns în Italia, şi-a închinat tot restul vieţii celor bolnavi de ciumă, vindecându-i cu semnul crucii. Oriunde mergea, îngrozitoarea boală dispărea în faţă sfinţeniei şi a miraculoasei sale puteri, ambele primite de la Dumnezeu. A fost şi el atins de ciumă, dar, s-a vindecat cu ajutorul unui câine care i-a lins rănile şi i-a adus de mâncare cât timp a fost alungat dintre oameni, câine cu care apare în imagini.

Rocco s-a întors în Franţa, la Montpellier, deghizat şi fără să-şi dezvăluie identitatea, pentru că nu dorea funcţia de guvernator cedată. Unchiul său, cel căruia i-a lăsat funcţia de guvernator şi cel care după unii autori i-a ucis şi părinţii, l-a recunoscut. Acesta pentru a scăpa de orice neplăceri, de teama de a nu-şi pierde funcţia şi de teama Legii pentru uciderea fostului guvernator şi a soţiei sale, l-a acuzat pe Roccus de spionaj, a dat ordin să fie arestat, iar după cinci ani, în 1327, Roccus a murit în închisoare.

Este cinstit până astăzi: ca fiu de părinţi credincioşi; ca dar al cerului; ca patron al celor bolnavi; ca slăvit mărturisitor al lui Cristos; ca martir al iubirii de Dumnezeu şi de semeni; ca sprijinitor şi mângâietor al celor bolnavi; ca refugiu şi apărător al tuturor celor ce suferă de boli incurabile; ca nobil model pentru săraci şi ca lumină de sfinţenie pentru toţi oamenii; ca susţinător al sufletelor singuratice; ca discipol al lui Cristos; ca oglindă a supunerii la voinţa lui Dumnezeu, căci n-a protestat la acuzaţia de spionaj; ca instrument al nemărginitei iubiri a lui Dumnezeu pentru cei săraci şi suferinzi; ca mărturisitor al lui Cristos, ca nepreţuit dar al cerului pentru omenirea păcătoasă şi suferindă; ca iubitor şi ocrotitor de animale.

Opinii? Sugestii? Completări?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *