Pages Menu
Categories Menu

Roza VeneriniSf. Roza Venerini

  • fecioară
  • 1656-1728
  • n.: la 9 februarie 1656, Viterbo, Italia
  • d.: la 7 mai 1728, Roma, Italia
  • 7 mai (latin)

Roza Venerini s-a născut la 9 februarie 1656 la Viterbo, în Italia. Părinţii săi, Goffredo şi Maria Venerini, i-au dat o educaţie creştină şi umană deosebită. Roza era înzestrată cu o inteligenţă şi o iubire foarte mare faţă de Dumnezeu. La vârsta de 7 ani, scrie primul său biograf, pr. Girolamo Andreucci, a făcut vot de a se consacra lui Dumnezeu pentru toată viaţa.

În toamna anului 1676, la vârsta de 20 de ani, a intrat în Mănăstirea dominicană „Sfânta Ecaterina” din Viterbo. A rămas în mănăstire doar câteva luni, fiind constrânsă să se întoarcă acasă din cauza morţii premature a tatălui. Dumnezeu a încercat-o şi în anii următori: fratele său Dominic a murit la 27 de ani, apoi i-a murit şi mama. În luna mai 1684, Roza aduna în casa părintească fetele şi femeile vecine pentru a recita Rozariul. Ea a observat situaţia tristă în care trăiau femeile: femeia era sclava sărăciei culturale, morale şi spirituale. Atunci şi-a înţeles chemarea: aceea de a se dedica instruirii şi formării creştine a tinerelor, în şcoală.

La 30 august 1685, cu aprobarea episcopului de Viterbo, card. Urbano Sacchetti, Roza a deschis prima şcoală publică feminină din Italia. Din 1692 până în 1694, la chemarea episcopului din Montefiascone, a deschis aici zece şcoli şi apoi altele la Lazio, iar la 8 decembrie 1713 a deschis o şcoală şi la Roma. A murit la 7 mai 1728, după ce a deschis mai mult de 40 de şcoli, în faimă de sfinţenie.

„A educa pentru a salva” a devenit motoul care le determină pe surorile „Maestre Pie Venerini” să continue „lucrarea Domnului” dorită de fondatoarea lor şi să răspândească în lume carisma sfintei Roza: „Eliberarea de ignoranţă şi de orice rău pentru ca în orice persoană să se realizeze planul lui Dumnezeu”.

Congregaţia şi-a răspândit activitatea în multe ţări, printre care şi în România, unde sunt trei case: Bacău, Pildeşti şi Târgu Jiu.

La 15 octombrie, papa Benedict al XVI-lea a spus cu ocazia canonizării: „Sfânta Roza Venerini este un exemplu de ucenic al lui Cristos, gata să părăsească totul pentru a împlini voinţa lui Dumnezeu. Deseori îi plăcea să repete: „Mă simt atât de ţintuită în voinţa divină, încât nu mă apasă nici moartea, nici viaţa: vreau să trăiesc atât cât vrea el şi vreau să-l slujesc atât cât îi place lui şi nimic mai mult”„. Sfânta Roza nu se mulţumea să ofere tinerelor o instruire adecvată, ci se preocupa să le asigure o formare completă cu referiri adânci la învăţătura doctrinară a Bisericii. Stilul său apostolic continuă să caracterizeze şi astăzi viaţa Congregaţiei „Maestre Pie Venerini”, fondată de ea. La solemnitatea de canonizare au fost invitaţi din România şapte preoţi care au colaborat cu această congregaţie, mai mulţi credincioşi în frunte cu PS Petru Gherghel.

A doua zi, luni, 16 octombrie, la ora 17.00, în sanctuarul „Madonna della Quercia” din Viterbo, în cadrul unei sfinte Liturghii solemne, 24 de tinere, dintre care 19 din România, au depus voturile pe viaţă, în faţa ES card. Agostino Vallini, a ES Petru Gherghel şi a altor opt episcopi şi 50 de preoţi. Au fost prezenţi şi mulţi credincioşi din ţările unde activează congregaţia.

Sursa: "Vieţile sfinţilor", Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti

Opinii? Sugestii? Completări?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *