Pages Menu
Categories Menu

Rupert de SalzburgSf. Rupert de Salzburg


Salzburg, frumosul oraş austriac a cărui faimă este legată de cea a celui mai renumit „fiu” al său, Wolfgang Amadeus Mozart, îşi trage numele de la minele de sare gemă din vecinătate, datorită acestora, Salzburg el înseamnă într-adevăr „oraşul sării”. Chiar şi primul său episcop şi principal patron, sfântul Rupert, este reprezentat cu o solniţă în mână (sau cu un butoiaş, plin tocmai cu sare şi nu cu vin, cum crede vreun învăţat mai puţin informat). El este unicul sfânt local sărbătorit, în afară de zonele de limbă germană, şi în Irlanda: de fapt, a fost şi el un reprezentant tipic al „călugărilor irlandezi” itineranţi.

Sfântul Rupert se trăgea din Robertini sau Rupertini, o importantă familie care stăpânea cu titlul de conte în regiunea Rinului mijlociu şi de sus. Din această familie s-a născut şi un alt sfânt Rupert (sau Robert), de Bingen, a cărui viaţă a fost scrisă de sfânta Ildegarda. Robertinii erau înrudiţi cu Carolingienii, iar centrul activităţii lor era Worms. Aici sfântul Rupert a primit formaţia sa de tip monastic irlandez. Aproximativ prin anul 700, asemenea învăţătorilor săi, s-a simţit atras de predică şi mărturia monastică itinerantă şi, de aceea, s-a dus în Bavaria, obţinând bune rezultate la Regensburg şi Lorch. Sprijinit de contele Theodo de Bavaria, a clădit o biserică, dedicată sfântului Petru, la lacul Waller, la 10 km nord-est de Salzburg, acolo unde astăzi este Seekirchen. Dar locul nu părea potrivit planurilor sfântului Rupert, care i-a cerut contelui un alt teritoriu pe râul Salzach, în apropiere de vechiul şi decăzutul oraş roman Juvavum.

Mănăstirea pe care a construit-o acolo, dedicând-o sfântului Petru, este cea mai veche din toată Austria şi, totodată, nucleul noului Salzburg. Dezvoltarea sa a fost opera a încă doisprezece colaboratori, pe care Rupert i-a chemat din ţinutul său de origine: printre ei Cuniald şi Gisler, cinstiţi ca sfinţi. Nu departe de mănăstirea „Sfântul Petru, a apărut şi o mănăstire feminină, încredinţată conducerii stareţei Erentrude, nepoata lui Rupert.

Această mână de curajoşi a făcut să apară noul Salzburg, care, pe bună dreptate, recunoaşte în Rupert pe propriul re-fondator: „Figura sa arată cum o personalitate plină de forţă şi sensibilitate, înfigându-şi rădăcinile în profunzimea spiritului creştin, este în stare să împiedice cu inteligenţă şi fără limite geografice orice decădere, fie interioară, fie exterioară” (J. Henning). Sfântul Rupert a murit în ziua de Paşti, adică la 27 martie, a anului 718. Rămăşiţele sale pământeşti sunt păstrate în catedrala din Salzburg construită în secolul al XVII-lea.

Sursa: "Sfântul zilei", de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini, Edizioni Paoline, 1978, trad. pr. Iosif Agiurgioaei

Opinii? Sugestii? Completări?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *