Pages Menu
Categories Menu

Ursula LedochowskaSf. Ursula Ledochowska

  • călugăriţă
  • 1865-1939
  • n.: la 17 aprilie 1865, Loosdoor, Austria
  • d.: la 29 mai 1939, Roma, Italia
  • 29 mai (latin)

Ursula Ledóchowska s-a născut în 1865, într-o familie care a dat mulţi oameni de stat, militari, ecleziastici şi persoane consacrate, angajate în istoria Europei şi a Bisericii: după mamă, se trăgea dintr-o familie elveţiană de cavaleri, iar tatăl era dintr-o familie poloneză cu o veche tradiţie. „De-aş şti doar să iubesc, să ard, să mă consum de iubire”, aşa scria Julia înainte de a depune voturile religioase, la vârsta de 24 de ani, în mănăstirea surorilor ursuline din Cracovia. În ziua profesiunii religioase a luat numele de Maria Ursula a lui Isus, iar cuvintele de mai sus au devenit pentru ea drum în viaţă.

A crescut într-un climat familial plin de iubire înţeleaptă şi exigentă, printre numeroşi fraţi şi surori. Primii trei copii au ales viaţa consacrată: Maria Tereza (beatificată în 1975), a fondat viitoarea Societate a Sf. Petru Claver, iar fratele mai mic, Vladimir, a devenit prepozit general al iezuiţilor.

M. Ursula a trăit în mănăstirea din Cracovia douăzeci şi unu de ani. Atrăgea atenţia prin iubirea ei pentru Domnul, talentul educativ şi sensibilitatea faţă de nevoile tinerilor în schimbătoarele condiţii sociale, politice şi morale ale acelor timpuri. Când femeile au primit dreptul de a studia în universitate, a reuşit să organizeze primul cămin din Polonia pentru studente, unde acestea puteau găsi nu doar un loc sigur pentru viaţă şi pentru studiu, dar şi o solidă formare religioasă. Aceeaşi sensibilitate a îndemnat-o să meargă, cu binecuvântarea Papei Pius al X-lea, în Rusia pentru a lucra acolo. Atunci când, împreună cu o altă soră, îmbrăcate în civil (viaţa religioasă era interzisă în Rusia) plecau spre Petersburg, nu ştia că se îndrepta spre o destinaţie necunoscută şi că Duhul Sfânt avea să o conducă pe căi neprevăzute.

După izbucnirea războiului din 1914, M. Ursula este nevoită să părăsească Rusia, şi începe o lungă peregrinare prin ţările scandinave, unde se dedică muncii educative, participării la viaţa Bisericii locale, şi muncii în favoarea victimelor de război. În 1920 M. Ursula, împreună cu surorile şi un mare număr de copii orfani ai familiilor emigrate, se întoarce în Polonia. Sfântul Scaun transformă mănăstirea ei autonomă a ursulinelor în Congregaţia ursulinelor Preasfintei Inimi a lui Isus Agonizant.

Congregaţia se dezvoltă repede, şi se înfiinţează repede comunităţi ale surorilor ursuline în Polonia şi la graniţele cu ţările orientale, sărace, multinaţionale şi multiconfesionale. În 1928 se înfiinţează în Roma Casa Generală şi un pensionat pentru fete, iar surorile încep să lucreze cu săracii de la periferia oraşului. În 1930 surorile, însoţind fetele care pleacă în cutarea unui loc de muncă, se stabilesc în Franţa. M. Ursula moare la Roma, la 29 mai 1939, în faimă de sfinţenie.Papa Ioan Paul al II-lea a beatificat-o la 20 iunie 1983 la Poznan.

Sursa: Vatican.va

Opinii? Sugestii? Completări?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *