Pages Menu
Categories Menu

Zygmunt Szczesny FelinskiSf. Zygmunt Szczesny Felinski

  • Episcop
  • 1822-1895
  • n.: la 1 noiembrie 1822, Voyutin, Ucraina
  • d.: la 17 septembrie 1895, Cracovia, Polonia
  • 17 septembrie (latin)

Slujitorul lui Dumnezeu Zygmunt Szczesny Felinski s-a născut la 1 noiembrie 1822 la Wojutyn (dieceza de Luck, provincia Wozyn), pe atunci teritoriu polonez, astăzi ucrainean, într-o familie nobilă şi religioasă. A fost al şaptelea din unsprezece fii ai lui Gerard şi Ewa Wendorff. La unsprezece ani a rămas orfan de tată; cinci ani mai târziu mama sa, datorită activităţii sale patriotice, este deportată în Siberia. După studiile gimnaziale, Zygmunt studiază matematica la Universitatea din Moscova, iar la Paris a frecventat cursuri la Sorbona şi la College de France. Se hotărăşte să devină preot şi în 1851 se întoarce în patrie pentru a intra în Seminarul din Zytomierz. Îşi continuă formarea la Academia Eclezială din Petersburg. Hirotonit preot la 8 septembrie 1855 desfăşoară activitate pastorală şi de învăţământ.

La 6 ianuarie 1862 Fericitul Papă Pius al IX-lea îl numeşte Arhiepiscop mitropolit de Varşovia. Îşi face intrarea în dieceză în februarie următor, dar aici găseşte imediat o situaţie dificilă din punct de vedere politico-religios, pe lângă multă neîncredere. În ciuda acestor lucruri porneşte imediat o hotărâtă acţiune de renaştere spirituală şi morală a naţiunii, extinde pregătirea clerului, cateheza poporului, asistenţa celor săraci şi a copiilor pe care i-a încredinţat îngrijirii Surorilor Familiei Mariei, fondată de el însuşi la Petersburg încă din 1857. S-a dedicat cu curaj apărării libertăţii Bisericii în faţa Statului. După eşecul Insurecţiei din ianuarie 1863, datorită fidelităţii sale faţă de Roma şi a legăturilor sale cu Sfântul Scaun fără mijlocirea conducerii ţariste, la 14 iunie 1863 este deportat în Rusia şi condamnat la exil la Jaroslavl, pe malul Volgăi. A rămas aici timp de 20 de ani, continuând însă să asiste spiritual pe catolici şi pe cei exilaţi în Siberia, şi dedicându-se trezirii catolicismului în Imperiul rus; a reuşit să construiască o biserică. Eliberat prin intervenţia Sfântului Scaun în 1883, nu i s-a permis să se întoarcă în Varşovia.

A fost ales Arhiepiscop titular de Tars. A petrecut ultimii 12 ani ai vieţii în Galiţia, la Dzwiniaczka (dieceza de Leopoli), în semi-exil sub dominaţia imperiului austriac. Însă şi aici a muncit neobosit pentru binele spiritual al ţăranilor polonezi şi ucraineni. S-a îngrijit de instruirea lor construind prima şcoală din ţinut, a înfiinţat o grădiniţă de copii, a construit o biserică şi mănăstirea pentru surorile Familiei Mariei.

A murit la Cracovia la 17 septembrie 1895 în faimă de sfinţenie. Rămăşiţele sale pământeşti se odihnesc în biserica catedrală din Varşovia din aprilie 1921. A fost declarat venerabil de Ioan Paul al II-lea la 14 aprilie 2001.

Sursa: Vatican.va

Opinii? Sugestii? Completări?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *