Sf. Angela din Foligno

• călugăriţă
• 1248-1309
• n.: în 1248, Umbria, Italia
• d.: la 4 ianuarie 1309, Foligno, Italia
• 4 ianuarie (latin)

Biserica îi atribuie titlul de fericită iar comemorarea sa este celebrată astăzi de către Ordinul franciscan din oraşul Foligno, deşi poporul o invoca de veacuri cu titlul de sfântă. Angela de Foligno, una dintre primele mistice italiene, s-a născut în medievalul orăşel din Umbria în anul 1248. În tinereţe, asemenea contemporanei sale Margareta de Cortona, a cedat vanităţilor feminine, într-o liniştită bunăstare într-o casă nu fastuoasă dar decentă, alături de soţ şi fii.

Nu au lipsit nici gravele vinovăţii morale culminând cu o serie de spovezi şi împărtăşanii sacrilege. Dar la vârsta de 37 de ani şi-a schimbat cu totul modul său de viaţă. Încercată de durerea pricinuită de pierderea soţului şi a fiilor, a dat dovadă, în aceste împrejurări tragice, de o tărie de suflet ieşită din comun. Era anul 1285: sfântul Francisc i-a apărut în vis şi a îndemnat-o să meargă plină de curaj pe calea desăvârşirii. Angela a intrat în ordinul al treilea franciscan şi în anul 1291 a făcut voturile religioase, făcând un pelerinaj la Assisi care avea să lase o urmă profundă în sufletul său. În timpul acestei călătorii Angela a avut experienţe mistice uimitoare şi exaltante, ale căror martor mirat a fost şi părintele şi confesorul său, fericitul Arnaldo de Foligno: acesta, temându-se să nu fie vorba de fenomene datorate sugestiei Celui Rău, i-a impus să-i dicteze experienţele sale interioare.

Nevoia de a face lumină asupra profunzimilor acestui suflet zguduit de har a dat naştere astfel la una dintre cele mai preţioase cărţi despre experienţele mistice ale unui suflet deosebit de favorizat de către Dumnezeu. Autobiografia pe care fericita o dicta în dialect umbric a fost imediat tradusă într-o clară latină scolastică. În „treizeci de pasaje”, Angela a dictat tot ceea ce se întâmplase în sufletul său, din momentul convertirii până în anul 1296, când aceste manifestări mistice au devenit mai fragmentare şi au lăsat câmp noilor manifestări spirituale, în special cea a „maternităţii” spirituale care a adunat în jurul „Lellei de Foligno” un adevărat cenacol de suflete doritoare de desăvârşire.

Fericita le trimitea numeroase scrisori şi pentru ei redacta şi instrucţiunile salutare. Sărăcia, umilinţa, dragostea, pacea erau marile sale teme: „Binele suprem al sufletului este pacea adevărată şi desăvârşită… Aşadar cine vrea o odihnă perfectă, să se străduiască să-l iubească pe Dumnezeu din toată inima, pentru că într-o astfel de inimă locuieşte Dumnezeu, care singur dă şi poate să dea pacea”. Magistra thelogorum a murit la Foligno în anul 1309.

(Text preluat via Ercis.ro din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini, Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)