Sf. Apollinar de Ravenna

• Episcop, martir
• 20 iulie (latin)

Nu atât moartea, cât, mai ales, credinţa şi devoţiunea îl fac pe martir; şi dacă este virtute a muri în luptă din dragoste faţă de rege, la fel, este o virtute perfectă aceea de a lupta continuu şi de a duce până la capăt bătălia.[1]

Este patronul oraşului Ravenna şi al provinciei Emilia Romagna. A fost primul episcop şi unicul martir al cărui nume se cunoaşte din acest oraş. După cum spun actele martiriului său, Apollinar s-a născut la Antiohia, unde ar fi fost discipol al sfântului Petru, care l-ar fi numit episcop de Ravenna. Este unul dintre martirii cei mai renumiţi din Biserica primară şi veneraţia cu care este cinstit este cea mai mare mărturie a sfinţeniei şi spiritului său apostolic.

A început să facă multe convertiri în oraşul său natal, fapt pentru care autorităţile l-au alungat. Atunci, sfântul Apollinar a început să predice în Bologna, dar din nou a trebuit să plece în exil şi, în timpul călătoriei pe mare, a naufragiat pe coastele Dalmaţiei, unde a fost persecutat, întrucât predica evanghelia. Apolinar s-a întors de trei ori la sediul său episcopal şi tot de atâtea ori a fost capturat, torturat şi alungat din nou. Împăratul roman a publicat un decret prin care îi condamna pe toţi creştinii la exil; sfântul Apollinar s-a ascuns pentru un anumit timp, dar apoi a fost găsit şi maltratat până la moarte.

După sfântul Petru Crisologul, Predica 128, a murit martir şi data sărbătorii lui era deja fixată la 23 iulie deMartirologiul ieronimian, în care era numit “mărturisitor şi preot”. Cultul său s-a dezvoltat la Ravenna, în “Basilica di Classe”, care îi poartă numele şi păstrează relicvele. Venerarea sfântului Apollinar s-a răspândit nu numai în Italia, ci şi în Germania.

Notă:
[1] Petru Crisologul, Predica 128.

Sursa: "Martiri şi sfinţi din calendarul roman", Editura Sapientia, Enrico Pepe, trad. pr. Ioan Bişog