Sf. Benone de Meissen

• Episcop
• 1010-1106
• n.: în 1010, Hildesheim, Germania
• d.: la 16 iunie 1106, Meissen, Germania
• 16 iunie (latin)

Sfântul Benone sau Beno s-a născut într-o familie nobilă din Saxonia în secolul al XI-lea. În 1062 era capelan la Goslar şi în 1066 a fost numit Episcop de Meissen. În timpul războiului dintre saxoni şi Henric al IV-lea, Benone a fost de partea compatrioţilor săi, fără să ia parte activă la luptă. După terminarea războiului a putut să se împace cu împăratul. Această conciliere nu i-a împiedicat însă pe soldaţii lăsaţi liberi de împărat să invadeze teritoriul Episcopiei de Meissen, să jefuiască proprietăţile Diecezei şi să îl închidă pe Episcop.

A fost eliberat în 1076 când Henric al IV-lea a fost excomunicat. A participat la evenimentele care l-au adus pe tron pe Rodolfo din Svevia şi în 1085, împreună cu Mitropolitul său, participă la lupta Papei Grigore al VII-lea cu imperiul german pentru învestirea Episcopilor. Susţinătorii lui Henric al IV-lea l-au făcut să se retragă şi au pus în locul său pe scaunul episcopal de Meissen pe un anume Felice. După moartea Papei Grigore al VII-lea în 1085, Benone a mers în Italia şi şi-a redobândit titlul de Episcop.

Datele istorice despre el se termină în 1097 când îl recunoaşte ca Papă legitim pe Urbano al II-lea. A murit probabil pe 16 iunie 1107. Corpul său a fost expus în 1285 şi multe miracole au fost săvârşite prin mijlocirea lui. Sfântul Benone a scris multe scrieri exegetice despre Evanghelii. A fost canonizat solemn în 1523, de Papa Adrian al VI-lea, iar cu această ocazie Martin Luther a scris un pamflet despre cultul sfinţilor – i s-a răspuns cu cartea „Viaţa Sfântului Benone”.

Când Saxonia trecut la protestantism, mormântul şi altarul pe care era pus trupul său au fost distruse, dar relicvele au fost salvate de Episcopul Ioan al VIII-lea, care le-a mutat în castelul din Stolp, apoi au ajuns la Wurzen şi apoi la Munchen, şi, într-un final, în 1580 în Catedrala din Meissen.

Sursa: FB Sfântul zilei