Sf. Damian de Veuster

• preot
• 1840-1889
• n.: la 3 ianuarie 1840, Tremeloo, Belgia
• d.: la 15 aprilie 1889, Molokai, Hawaii
• 15 aprilie, 10 mai (latin)

Sfântul Iosif Damian de Veuster s-a născut în Tremelo, Belgia, pe data de 3 ianuarie 1840. Iosif şi-a început noviciatul în Congregaţiei Preasfintei Inimi a lui Isus şi a Mariei la începutul anului 1859 şi şi-a luat numele de Damian. S-a rugat în fiecare zi la icoana Sfântului Francisc Xavier, patronul misionarilor, pentru a fi trimis într-o misiune. În anul 1863, fraţii lui care trebuiau să meargă într-o misiune în insulele hawaiene s-au îmbolnăvit. Din moment ce pregătirile pentru călătorie erau deja făcute, Damian a obţinut de la superiorul general permisiunea de a-şi înlocui fraţii. A ajuns în Honolulu în data de 19 martie 1864. A fost hirotonit preot la 21 mai 1864.

În acel timp, guvernul hawaian a decis măsuri aspre de carantină ce aveau scopul de a preveni răspândirea leprei: deportarea în insula vecină Molokai a tuturor celor infectaţi de ceea ce se credea a fi pe atunci o boală incurabilă. Întreaga activitate misionară era preocupată de acei leproşi abandonaţi şi Episcopul Louis Maigret, din aceeaşi Congregaţie cu pr. Damian, era sigur că au nevoie de preoţi. Nu a vrut să trimită pe nimeni „în numele ascultării”, deoarece era conştient că o sarcină ca aceasta era o potenţială sentinţă la moarte. Dintre cei patru fraţi care s-au oferit ca voluntari, Damian a fost primul care a plecat, în data de 10 mai 1873, către Kalaupapa.

Din propria decizie şi la cererea leproşilor, a rămas în Molokai. Molipsindu-se şi el lepră, a murit în 15 aprilie 1889, la vârsta de 49 de ani, după ce a slujit 16 ani printre leproşi. A fost înmormântat în cimitirul local sub exact acelaşi copac pandanus sub care a dormit prima dată când a ajuns în Molokai. Rămăşiţele lui pământeşti au fost exhumate în anul 1936 şi, la cererea guvernului belgian, au fost duse într-o criptă bisericii Congregaţiei Preasfintei Inimi din Louvian. Damian este universal cunoscut pentru faptul că în mod liber şi-a oferit viaţa leproşilor în carantina din Peninsula Kalaupapa din Molokai. Plecarea lui spre „insula blestemată”, anunţul bolii lui (lepra) în 1884 şi ulterior moartea sa i-au impresionat adânc pe contemporanii lui din toate confesiunile.

Damian a fost în primul rând un misionar catolic. Fratele Damian este cunoscut astăzi ca un erou al carităţii, deoarece s-a identificat de aproape cu victimele leprei. Cât timp a stat acolo, a renovat case, a construit spitale şi biserici, a reabilitat şcoli. El a respectat convingerile religioase ale altora; i-a acceptat ca oameni şi a primit cu bucurie colaborarea şi ajutorul lor. Cu o inimă deschisă faţă de cei mai mizerabili şi jalnici, el nu a arătat vreo diferenţă în apropierea faţă de ei şi în îngrijirea leproşilor. În slujirea sa de păstor şi în operele sale de caritate a găsit loc pentru fiecare.

Printre prietenii lui se numărau Meyer, un luteran, conducătorul coloniei de leproşi; Clifford, un anglican; şi Moritz, un pictor, o minte deschisă care era medic în Molokai; şi dr. Masanao Goto, un japonez budist şi specialist în leprologie, care s-a ocupat de tratarea lui Damian atunci când acesta a preluat lepra.

Sf. Damian continuă să inspire mulţi credincioşi şi necredincioşi care doresc să îl imite şi să descopere sursa eroismului său. Oameni din toate credinţele şi sistemele filozofice recunosc în el slujitorul lui Dumnezeu care s-a dovedit întotdeauna a fi şi respectă pasiunea lui pentru mântuirea sufletelor.

Papa Ioan Paul al II-lea l-a beatificat pe Damian de Veuster în Bruxelles, pe data de 4 iunie 1995. A fost canonizat de Papa Benedict al XVI-lea în 11 octombrie 2009. Este cunoscut ca „apostolul leproşilor”.