Sf. Elizabeth Ann Seton

• călugăriţă
• 1774-1821
• n.: la 28 august 1774, New York City, SUA
• d.: la 4 ianuarie 1821, Emmitsburg, Maryland, SUA
• 4 ianuarie (latin)

Sfânta Elizabeth Ann Bayley Seton este o personalitate esenţială pentru Biserica Catolică din SUA. Ea a pus bazele primei comunităţi călugăreşti pentru femei din America: Surorile Carităţii. Tot ea a deschis prima şcoală parohială din America şi a înfiinţat primul orfelinat catolic american. Şi toate acestea le-a înfăptuit pe durata a numai 46 de ani de viaţă, timp în care-şi creştea cei cinci copii ai săi.

Adevărată fiică a Revoluţiei Americane, ea s-a născut la 28 august 1774, exact cu doi ani înainte de Declaraţia de Independenţă. Prin naştere şi căsătorie aparţinea familiilor de frunte din New York şi se bucura astfel de toate avantajele oferite de înalta societate. A fost crescută după credinţa Bisericii Episcopaliene, învăţând de acolo valoarea rugăciunii, a Scripturii şi a examinării conştiinţei la sfârşitul zilei. Tatăl său, dr. Richard Bayley, nu avea prea multe în comun cu Biserica, dar era un mare umanist care şi-a învăţat fiica să îi iubească şi să îi slujească pe ceilalţi. Moartea mamei sale la o vârstă fragedă (pe când avea doar trei ani), şi mai târziu, a doicii sale, i-au conferit copilului sentimentul eternităţii şi intuiţia temporalităţii precare pe care o are viaţă noastră, ca pelerini pe acest pământ. Departe de a deveni morocănoasă şi închisă în sine, Elizabeth făcea faţă fiecăror noi încercări cu toată fiinţa ei, aşa cum era ea, plină de speranţă şi drăgălăşenie.

La vârsta de 19 ani, Elizabeth era una dintre frumuseţile oraşului şi s-a căsătorit cu un om de afaceri chipeş şi înstărit, William Magee Seton. Au avut cinci copii (Anna Maria, William, Richard, Catherine şi Rebecca), dar afacerea pe care o aveau a dat faliment, iar soţul ei a murit de tuberculoză doi ani mai târziu. La vârsta de 30 de ani, Elizabeth rămăsese văduvă, fără un ban şi cu cinci copii mici de crescut. În timp ce se afla în Italia cu soţul ei, pe moarte, Elizabeth şi-a mărturisit credinţa catolică mai întâi printre prietenii de familie. Trei elemente de bază au determinat-o să treacă la catolicism: credinţa în prezenţa reală din Preasfântul Sacrament, devoţiunea faţă de Preasfânta Fecioară şi convingerea că originile Bisericii Catolice pot fi urmărite înapoi în timp până la apostoli şi Isus. Când s-a convertit la catolicism, în martie 1805, a pierdut sprijinul familiei şi al prietenilor săi.

Ca să îşi poată întreţine copiii, a deschis o şcoală în Baltimore. Proiectul s-a soldat cu un eşec datorită mentalităţii anti-catolice a timpului. După câţiva ani de încercări şi mari dificultăţi, Elizabeth a înfiinţat o şcoală la Emmitsburg, Maryland, dedicată îngrijirii şi educării copiilor săraci. Grupul format de ea s-a supus chiar de la început unor reguli stricte, după modelul comunităţilor călugăreşti. Recunoaşterea acestui ordin călugăresc – primul pentru femei înfiinţat în America – avea să sosească în 1809. Elizabeth şi-a petrecut restul vieţii conducând şi dezvoltând comunitatea Surorilor Carităţii Sfântului Iosif pe care o înfiinţase, împreună cu preoţii Societăţii Saint-Suplice din Baltimore. Astăzi şase comunităţi călugăreşti îşi trag originile din începuturile umile ale Surorilor Carităţii din Emmitsburg, Maryland. A murit de tuberculoză la 4 ianuarie 1821, la Emmitsburg, în Casa Sf. Iosif, ultimele ei cuvinte fiind „Fiţi copii ai Bisericii”. Mormântul ei este Monument Naţional.

La 18 decembrie 1959, Elizabeth a fost declarată Venerabilă. A fost beatificată de Papa Ioan al XXIII-lea la 17 martie 1963, şi canonizată de Papa Paul al VI-lea la 14 septembrie 1975, ea devenind astfel primul sfânt născut pe pământ american. „Biserica acordă cea mai mare onoare posibilă Elizabethei Ann Bayley Seton, apreciind contribuţia ei extraordinară ca femeie, soţie, mamă, văduvă şi persoană consacrată”, spunea Papa Paul al VI-lea în omilia de canonizare. Papa sublinia atunci că ceremonia de canonizare a primului cetăţean american născut pe pământ american – o femeie – coincide cu începutul Anului Internaţional al Femeii. „Fie ca dinamismul şi autenticitatea vieţii ei să fie un exemplu în zilele noastre – şi pentru generaţiile care vor veni – arătând ceea ce poate duce la împlinire o femeie care îşi desăvârşeşte misiunea, pentru binele omenirii”.

Sf. Elizabeth Ann Seton este considerată patroană a şcolilor catolice. Este sărbătorită la 4 ianuarie. Numele ei se află înscris pe uşa Catedralei Sf. Patrick din New York, fiind prezentată ca „fiică a oraşului New York”. Moştenirea sa trăieşte în fiicele sale spirituale care colaborează prin intermediul Federaţiei Surorilor Carităţii. A lăsat în urma sa şi peste o mie de scrisori, în care relevă etapele creşterii ei spirituale. A fost un om al rugăciunii – Psalmul 23 fiind rugăciunea ei preferată – şi al acţiunii, îmbrăţişând spiritualitatea a Sfintei Louise de Marillac şi a Sf. Vincenţiu de Paul. „Trebuie literalmente să ne rugăm fără încetare – fără încetare – indiferent de evenimentele şi ocupaţiile pe care le avem de-a lungul vieţii… E vorba de acea rugăciune a inimii care nu depinde de loc sau de context şi care este mai degrabă o continuă înălţare a inimii către Dumnezeu, aflată în continuă comunicare cu El”, afirma cândva Elizabeth Ann Seton.

Elizabeth Seton nu s-a remarcat prin daruri extraordinare. Nu a fost nici o mistică şi nici nu a purtat stigmate. Nu a făcut profeţii şi nici nu a vorbit în limbi necunoscute. A avut însă două mari devoţiuni: abandonarea totală în voinţa Lui Dumnezeu şi iubirea arzătoare pentru Preasfântul Sacrament. Elizabeth îi scria unei prietene, Julia Scott, că ar prefera să renunţe la lume ca să trăiască într-o peşteră sau în pustiu, „dar Dumnezeu mi-a încredinţat o mare misiune ca să o duc la îndeplinire şi prefer – sper că aşa voi face întotdeauna – voinţa Lui în faţa oricăreia dintre dorinţele mele”.

Sursa: sinteză realizată de Ecaterina Hanganu pentru Lumea.Catholica.ro