Sf. Emma de Gurk

• călugăriţă
• c.980-1045
• n.: în c.980, Friesach, Kärnten, Austria
• d.: la 29 iunie 1045, Gurk, Kärnten, Austria
• 29 iunie (latin)

Emma de Gurk (Austria) a trăit în veacul al XI-lea, născută într-o familie nobilă. Căsătorită o vreme, a rămasă văduvă încă din tinereţe. Şi-a folosit averea pentru ajutorarea celor săraci, şi şi-a închinat viaţa rugăciunii, faptelor de binefacere şi de pocăinţă aspră. Emma a întemeiat două mănăstiri, şi a murit la 27 mai 1045. Plină de generozitate în a veni în ajutorul altora şi a le oferi din belşug darul său, a rămas totdeauna aspră şi necruţătoare cu ea însăşi; astfel a reuşit să ajungă la desăvârşirea creştinească în condiţia foarte dificilă de văduvă, expusă la mii de curse viclene din partea rudelor mai apropiate sau mai depărtate, deoarece o ştiau fără sprijin şi râvneau la bogăţiile ei.

Sfântul Bernardin de Siena, într-o cuvântare înflăcărată adresată văduvelor creştine, spunea: „Eşti tânără? Ţine-ţi trupul în frâu cu frânele disciplinei. Vreau să înveţi a trăi ca şi o călugăriţă. Fii sinceră faţă de tine însăţi. Vrei bărbat? Mergi şi căsătoreşte-te, în numele Domnului, şi linişteşte-te. Dar nu vei găsi deplina mângâiere. De aceea, eu nu văd o cale mai bună decât să rămâi o văduvă adevărată, şi să slujeşti lui Dumnezeu cum vei putea mai bine în tot timpul vieţii tale”.

Ema, cu un singur m, este un diminutiv de la Emanuela sau de la alte prenume. Emma, cu doi m, ca nume independent, provine din limba germană veche şi este forma feminină a unui nume care însemna: aparţinând zeului Irmin, zeul forţei. În toate limbile există multe nume care exprimă o legătură a omului cu divinitatea: aceste nume se numesc teoforice. Pentru creştini, chiar dacă astfel de nume provin din mitologii, ele pot aminti legătura sufletului omenesc cu Treimea dătătoare de viaţă. Creştinul ştie însă, şi Sfânta Emma a fost conştientă de acest lucru, că legătura omului cu Dumnezeu se realizează nu prin nume, ci prin fapte: „Nu cel care îmi zice mie Doamne, Doamne, va intra în împărăţia cerului, ci acela care împlineşte voia Tatălui Meu”.

Sursa: "Vieţile sfinţilor", Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti