Pages Menu
Categories Menu

Ss. Epictet şi Astion


În fiecare an, în data de 8 iulie, în calendarul latin sunt comemoraţi doi sfinţi martiri: Epictet şi Astion. Cunoscuţi drept cei mai vechi martiri din Dobrogea, şi recunoscuţi din scrierile agiografice, aceştia au fost omorâţi prin decapitare în anul 290, în timpul împăratului Diocreţian, pe când erau misionari în Halmyris (Provincia Scytia Minor), la comanda lui Latronianus, guvernatorul roman al Dobrogei, nemulţumit că vesteau cuvântul lui Dumnezeu.

Faptele lor martirice sunt menţionate pentru prima dată în Breviarum Syriacum, păstrat în varianta sa scurtă în Martyrologiul Hieronymian, care reprezintă o compilaţie a mai noii lucrări, intitulate Sinaxarium Ecclesiae Constantinopolitanae. Aceste importante martirologii au fost pierdute pentru un timp, fiind găsită o singură copie din secolul XV, păstrată la Utrecht, în Biserica Mântuitorului, şi publicată sub numele de Acta Sanctorum, de iezuitul Herbert Rosweyde, la 1615. Trei sute de ani mai târziu, benedictinul, Dom Germain Morin, regăseşte Martyrologiul Hieronymian, de care se foloseşte în lucrarea sa, destinată martirilor din Dobrogea şi Arhiepiscopul benedictin, Raymund Netzhammer (1905-1924).

Un împătimit al arheologiei, Arhiepiscopul catolic de Bucureşti, publică în 1937 lucrarea „Epiktet und Astion, diokletianische Martyrer am Danaudelta”, pentru a lăsa posterităţii informaţii despre aceşti doi sfinţi martiri. Amintind de desele vizite efectuate în Dobrogea, Arhiepiscopul Netzhammer, publică în 1918 lucrarea „Antichităţi creştine în Dobrogea”, moment în care elaborează şi un eseu despre sfinţii martiri Epictet şi Astion.

După părăsirea României, la sugestia Sfântului Scaun, acesta va nota în Jurnalele sale: „Dobrogea este pentru mine ţinutul favorit. Ceea ce m-a atras în fiecare an este bătaia pulsului vechii lumi creştine, care acolo, neslăbită de lungimea secolelor, încă se mai poate auzi şi simţi clar. Acolo este pământul îmbibat de sângele martirilor, acolo sunt îngropate oraşe, sate şi vile, în care sfinţii episcopi de Tomis au predicat, acolo zac sub dărâmături şi pământ resturile vechilor clădiri de cult şi sfinte lăcaşuri creştine.”

Sursa: Marius Oanţă

Opinii? Sugestii? Completări?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *