Sf. Francisca Xaveria Cabrini

• călugăriţă
• 1850-1917
• n.: la 15 iulie 1850, Sant’Angelo Lodigiano, Lombardia, Italia
• d.: la 22 decembrie 1917, Chicago, Illinois, SUA
• 22 decembrie (latin)

Între 1901 şi 1913 au emigrat numai în America 4.711.000 de italieni, dintre care 3.374.000 proveneau din sud; o adevărată boală socială, o stoarcere de bani, după cum au definit-o politicienii şi sociologii (chiar dacă nu au lipsit cei care, asemenea lui Nitti, au avut curajul să spună că emigrarea era o afacere pentru stat, căruia îi aducea valută externă fără riscuri de capitaluri). Dar alături de dramele pe care emigraţia le-a suscitat, trebuie să amintim şi astăzi o fragilă învăţătoare din S. Angelo Lodigiano, Francisca Cabrini, născută în 1850, ultima dintr-o mulţime de treisprezece copii, care nu a privit la fenomenul emigraţiei cu politicianului sau sociologului, dar cu cei foarte umani de femeie şi creştină, meritând titlul de mamă a emigranţilor.

Orfană de tată şi de mamă, Francisca ar fi voit să se închidă în mănăstire, dar nu a fost acceptată datorită sănătăţii şubrede. A acceptat atunci sarcina de a se îngriji de un orfelinat, încredinţat ei de către parohul din Codogno. Tânăra, obţinând de curând diploma de învăţătoare, a făcut mult mai mult: a îndemnat câteva tovarăşe să se asocieze cu ea, constituind primul nucleu al Surorilor misionare ale Sfintei Inimi, puse sub ocrotirea unui neînfricat misionar, sfântul Francisc Xaveriu, al cărui nume şi l-a luat ea însăşi, pronunţând voturile religioase. Ca şi sfântul iezuit, ar fi voit să pornească pe mare spre China, dar când a aflat despre neglijenţa vinovată şi drama disperării a mii şi mii de emigranţi italieni, debarcaţi din nave în portul New York lipsiţi de cea mai mică asistenţă materială şi spirituală, Francisca Saverio Cabrini nu a stat pe gânduri.

Şi ea în prima dintre cele douăzeci şi patru de traversări oceanice a împărtăşit suferinţele şi nesiguranţele compatrioţilor noştri; dar este extraordinar curajul cu care a înfruntat prea numeroasa metropolă americană şi a ştiut să se descurce pentru a stabili acolo punctul de întâlnire şi de ajutor al emigranţilor. Mai întâi s-a îngrijit de orfani şi bolnavi, construind case, şcoli şi un mare spital la New York, apoi la Chicago, în cele din urmă în California, şi a răspândit în sfârşit opera sa în toată America, până în Argentina.

Celui care se mira de succesul unor opere atât de mari, madre Cabrini îi răspundea cu sinceră umilinţă: „Oare toate aceste lucruri nu le-a făcut Domnul?”. Exprimate în cifre aceste opere constituiau peste treizeci de fundaţii la opt naţiuni diferite. Moartea a ajuns-o la datorie, după al nu ştiu câtălea drum, la Chicago, în 1917. Trupul său a fost adus în triumf la New York, în biserica de lângă „Mother Cabrini High School”, pentru ca să fie aproape de cei emigraţi.

Sursa: "Sfântul zilei", de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini, Edizioni Paoline, 1978, trad. pr. Iosif Agiurgioaei