Sf. Francisca Xaveria Cabrini

• călugăriţă
• 1850-1917
• n.: la 15 iulie 1850, Sant’Angelo Lodigiano, Lombardia, Italia
• d.: la 22 decembrie 1917, Chicago, Illinois, SUA
• 22 decembrie (latin)

Sfânta Frances Xavier Cabrini, numită în timpul vieţii „Mama Cabrini”, a fost cel dintâi cetăţean american care avea să fie canonizat de Biserica Catolică. Încrederea sa profundă în ocrotirea şi grija iubitoare a lui Dumnezeu faţă de ea i-a dat puterea să devină o luptătoare plină de curaj în slujirea lui Cristos. Maria Francesca Cabrini s-a născut la Sant’Angelo Lodi, în Lombardia, fiind al treisprezecelea copil al unei familii de fermieri – Agostino Cabrini şi soţia sa, Stella Oldini. Născută prematur, a avut toată viaţa o sănătate precară. Fiindcă mama ei avea 52 de ani când s-a născut Francesca, copilul a fost luat în grijă de sora ei mai mare, Rosa.

La vârsta de 13 ani, a fost trimisă la Şcoala Normală a Fiicelor Preasfintei Inimi, pe care absolvit-o la 18 ani (în 1868), obţinând diploma de învăţătoare. Patru ani mai târziu s-a îmbolnăvit de variolă. Când a încercat să intre în Congregaţia unde învăţase, a fost refuzată din cauza sănătăţii sale fragile, deşi Maica Giovanna Francesca Grassi sesizase potenţialul său autentic şi-i spusese: „Eşti chemată să înfiinţezi un alt Institut care să aducă o nouă glorie Inimii Lui Isus”. A încercat apoi la Canossiene şi a fost din nou refuzată. În tot acest timp şi-a îngrijit părinţii, a ajutat familia la fermă şi a predat la o şcoală privată care fusese înfiinţată de una dintre surori în Sant’Angelo. Apoi, în 1871, a început să predea la o şcoală publică dintr-un sat alăturat, la cererea parohului său.

În cele din urmă, a depus voturile religioase în 1877. În acest moment a adăugat numele Xavier la numele său, în onoarea preotului iezuit Francisc Xaveriu. A devenit mai apoi Maica Superioară a orfelinatului Casei Providenţei din Codogno, unde fusese învăţătoare. Orfelinatul a fost închis în 1880. Împreună cu alte şase surori care depuseseră voturile odată cu ea, a înfiinţat Institutul Surorilor Misionare ale Preasfintei Inimi a lui Isus (MSC), la 14 noiembrie. Maica Superioară Cabrini a dat regulile şi constituţia ordinului şi a continuat să conducă institutul până la moarte.

Ordinul a înfiinţat şapte case, o şcoală gratuită şi o grădiniţă chiar în primii cinci ani de la apariţie. Eforturile şi realizările sale deosebite au adus-o pe Sr. Cabrini în atenţia Episcopului Giovanni Scalabrini din Piacenza şi a Papei Leon al XIII-lea.
Deşi visul său de o viaţă era să devină misionară în China, Papa a trimis-o la 31 martie 1889 nu în Est, ci în Vest – la New York. Împreună cu şase surori misionare, a traversat oceanul să aducă ajutor şi să lucreze cu miile de imigranţi italieni aflaţi aici. Şi au avut de înfruntat dezamăgiri şi dificultăţi la fiecare pas. Când au ajuns în Lumea Nouă, au aflat că imobilul unde intenţionau să înfiinţeze primul orfelinat nu mai era disponibil. Arhiepiscopul le-a sfătuit să se întoarcă în Italia. Dar Frances, ca o autentică luptătoare ce era, a părăsit casa Arhiepiscopului mai hotărâtă ca oricând să-şi ducă misiunea la bun sfârşit. Şi a reuşit.

Primul orfelinat pe care l-a înfiinţat funcţionează şi astăzi tot acolo, în West Park, Ulster County, NY, cunoscut sub numele de „Casa Sfintei Cabrini”. Aceasta a fost prima dintre cele 67 de instituţii pe care avea să le întemeieze pe durata următorilor 35 de ani la New York, Chicago, New Orleans, Denver, Los Angeles, Philadelphia, şi în alte ţări din America de Sud şi Europa – instituţii dedicate îngrijirii celor săraci, abandonaţi, analfabeţi şi bolnavi. Văzând că imigranţii italieni încep să-şi piardă credinţa, a organizat şcoli şi clase speciale pentru adulţi.

Din copilărie avea fobie de apă şi nu şi-a putut niciodată înfrânge frica de înec. Cu toate acestea, a traversat oceanul de peste 30 de ori ca să ducă la bun sfârşit misiunea încredinţată. În ceea ce priveşte visul ei, de a fi misionară în China ca să împlinească un alt vis, al preotului iezuit Francisc Xaveriu, acesta avea să se împlinească abia la mult timp după moartea ei, când Surorile Misionare au plecat în Orientul Îndepărtat. După îndelungate frământări sociale şi religioase, surorile au părăsit însă China şi ulterior, o altă locaţie din Siberia.

Sr. Cabrini a obţinut cetăţenia americană în 1909. La 22 decembrie 1917, Frances Xavier Cabrini a murit de malarie la propriul său spital – Spitalul Columbus din Chicago, Illinois. A fost înhumată iniţial în West Park, dar rămăşiţele sale pământeşti au fost exhumate în 1931 şi transportate acolo unde se află şi acum, expuse în capela Sfintei Frances Cabrini, care face parte integrantă din Liceul Cabrini. Acesta se afla la 701 Fort Washington Avenue, în secţiunea Washington Heights din Manhattan. Strada înspre vest de capelă a fost numită, în cinstea sa, Bulevardul Cabrini.

A fost beatificată la 13 noiembrie 1938 şi canonizată la 7 iulie 1946 de Papa Pius al XII-lea. Sfânta Frances Xavier Cabrini este patroana imigranţilor şi este sărbătorită 13 noiembrie. Miracolul său de beatificare a constat în redarea vederii unui copil care orbise din cauza excesului de azotat de argint în ochi. Miracolul de canonizare a fost vindecarea unei surori bolnave în stadiu terminal. Proiectul „Cabrini Green Housing” din Chicago se numeşte astfel datorită activităţii pe care a desfăşurat-o cu imigranţii italieni în acea zonă. În timp, a devenit un adevărat rai pentru dezmoşteniţii sorţii şi pentru toţi cei săraci, iar surorile MSC lucrează încă tot aici. Colegiul Cabrini, din Radnor, Pennsylvania, îi poarta de asemenea numele. Fundaţia Misiunii Cabrini este o organizaţie implicată în dezvoltarea misiunii şi propagarea moştenirii Sfintei Frances Xavier Cabrini: a vindeca – a instrui – a purta de grijă pretutindeni în lume.

Compasiunea şi devotamentul Maicii Cabrini se constată şi acum la sute şi mii de concetăţeni ai săi (şi nu numai), încă necanonizaţi, care-şi îngrijesc semenii în spitale, grădiniţe şi instituţii de stat. Ne plângem mereu de creşterea costurilor asistenţei medicale, dar zilnic vedem milioane de oameni care nu beneficiază deloc sau aproape deloc de îngrijiri medicale şi care fac apel la noi Maici Cabrini să devină cetăţeni-slujitori ai omului suferind în propria ţară. La 7 iulie 1946, cu ocazia canonizării, Papa Pius al XII-lea spunea: „Deşi alcătuirea sa fizică era atât de fragilă, spiritul său a fost înzestrat cu o forţă atât de neobişnuită încât, cunoscând voinţa lui Dumnezeu în ceea ce o priveşte, nu a permis nimănui să o împiedice în împlinirea a ceea ce părea dincolo de puterile unei femei”.

Sursa: sinteză realizată de Ecaterina Hanganu pentru Lumea.Catholica.ro