Sf. Maria Alfonsina Danil Ghattas

• călugăriţă
• 1843-1927
• n.: la 4 octombrie 1843, Ierusalim
• d.: la 25 martie 1927, Ain Karim, Ierusalim
• 25 martie (latin)

S-a născut la Ierusalim, la 4 octombrie 1843, într-o familie creştină foarte pioasă. La botez a primit numele de Maria, alături de cel arab – Sultana.

Viaţa consacrată

La vârsta de 17 ani a intrat în Congregaţia Surorilor Sf. Iosif al Apariţiei, pe Muntele Golgotha, la Ierusalim. La 30 iunie 1860 primeşte numele religios de Maria Alfonsina, pe care îl va păstra toată viaţa. În 1862, după ce depune voturile, a fost trimisă să predea catehismul la Betleem. Aici întemeiază mai multe grupări religioase de promovare a devoţiunii către Sf. Fecioară prin intermediul rugăciunii Rozariului.

Pasionată de misiunea ei, dar întotdeauna calmă şi preferând să lucreze în tăcere, „ca să se facă plăcută numai lui Dumnezeu, nu oamenilor”, sr. Maria Alfonsina începe să aibă în Betleem viziuni în care Fecioara Maria îi spune să fondeze o nouă congregaţie, care se va numi „Surorile Rozariului”, destinată tinerelor arabe. Sr. Maria Alfonsina Danil Ghattas a păstrat timp de 53 de ani secretul apariţiilor Fecioarei Maria şi a comunicărilor ei. „M-am hotărât, din iubire pentru Maria şi din veneraţie pentru ea, să ascult ceea ce mi-a spus… şi mi-am pus întreaga încredere în ajutorul pe care mi-l va da Mama mea, ştiind că ea va merge întotdeauna cu mine şi că mă va sprijini.” În anul 1880, şapte tinere, îndrumate de pr. Yousef Tannous, au primit veşmântul monahal al noii congregaţii, din mâinile Patriarhului Vincent Bracco.

Sfânta Fecioară l-a desemnat pe pr. Yousef Tannous de la Patriarhia Latina să devină părintele ei spiritual. După multe dificultăţi, sr. Maria Alfonsina a obţinut permisiunea Sfântului Scaun să plece din congregaţia sa şi să se alăture noii congregaţii fondate de părintele Tannous. La 7 octombrie 1883, în sărbătoarea Maicii Domnului a Rozariului, a primit veşmântul monahal al noii congregaţii din mâinile Episcopului auxiliar şi vicar patriarchal, Pascal Appodia. A depus voturile definitive împreună cu alte opt surori, în prezenţa Patriarhului Latin de Ierusalim, Vincent Bracco.

Devenită Soră a Rozariului, a slujit în mai multe misiuni: la Jaffa, la Beit Sahour (unde a fondat o mănăstire şi o şcoală pentru fete), la Salt (în Transiordania), la Nablus, Ierusalim, Betleem etc. La Jaffa, în Galileea, în ziua de 25 iulie 1885, s-a petrecut un miracol: pe când sr. Maria Alfonsina se afla împreună cu o altă soră, o fetiţă, numită Nathira, a căzut într-o fântână / cisternă adâncă, plină cu apă. Sr. Maria Alfonsina a aruncat în fântână rozariul ei, cu 15 decade şi a invocat ajutorul Fecioarei Maria. Fetiţa a fost salvată în mod miraculos: ea a spus că a văzut o lumină mare şi o scară în formă de rozariu, care au salvat-o. Acesta este primul miracol menţionat al sr. Maria Alfonsina.

Sr. Maria Alfonsina a murit subit la Ain Karem, unde mersese să întemeieze un orfelinat, la 25 martie 1927, în Sărbătoarea Buneivestiri. Nimeni, în afară de părintele ei spiritual, nu cunoştea misterul apariţiilor Sfintei Fecioare, de care avusese parte sr. Maria Alfonsina. Ea le-a ţinut în tăcerea inimii ei toată viaţa, dar, la cererea pr. Yousef Tannous, a scris ceea ce a văzut şi a auzit în timpul apariţiilor. Cu câteva zile înainte de moarte, a încredinţat sorei sale de sânge şi de viaţă religioasă, sr. Ana, două carnete scrise de mână şi sigilate cu ceară roşie, cerându-i să le înmâneze Patriarhului. Abia atunci a fost dezvăluit adevărul despre întemeierea congregaţiei, iar surorile au fost uluite în faţa umilinţei eroice şi ignorate a fondatoarei.

Beatificarea

La 22 noiembrie 2009, sr. Maria Alfonsina Danil Ghattas a fost beatificată în Bazilica Buneivestiri din Nazaret. Ceremonia de beatificare a fost prezidată de Arhiepiscopul Angelo Amato, trimisul special al Papei Benedict al XVI-lea şi a fost celebrată de Patriarhul latin al Ierusalimului, Fouad Twal. Cu acea ocazie, Sfântul Părinte transmiterea următorul mesaj: „Beatificarea acestei foarte semnificative figuri feminine este o mare bucurie pentru comunitatea catolică din Ţara Sfântă. Este o invitaţie ca întotdeauna să avem încredere, cu speranţă fermă, în Divina Providenţă şi în protecţia maternă a Mariei”. Sr. Maria Alfonsina a fost comparată, prin opera ei în folosul celor săraci, cu Maica Tereza de Calcutta. Surorile congregaţiei fondate de ea conduc şcoli, programe de cateheză, clinici şi orfelinate în Orientul Mijlociu. Sr. Maria Alfonsina „a reuşit să câştige sprijinul autorităţilor religioase pentru întemeierea primei congregaţii religioase arabe şi să situeze lumea arabă pe harta educaţiei şi a învăţăturilor religioase”, afirma pr. Rifat Bader, directorul Centrului Catolic pentru Studii şi Media din Amman.

Canonizarea

„În ziua în care celebram beatificarea”, povesteşte Mons. Fuad Twal, ” viitoarea sfântă înfăptuia cel de al doilea miracol al ei”. Emile Mounir Salim Elias, rezident în Kfar Kana (Cana Galileei), născut la 25 mai 1977, de profesie inginer expert supraveghetor, lucra în regiunea Bayt Dajan, lângă Holon, Jaffa. El încerca să ridice un echipament de măsură la o înălţime de aprox. 5m şi nu a observat că echipamentul era în contact cu un cablu de înalt voltaj. Nu purta mănuşile de protecţie, şi astfel a fost electrocutat. Şocul l-a trântit la sol, de la înălţime. Avea ochii larg deschişi, nu respira şi semnele vitale erau absente. A fost dus la spital, dar se afla de prea multă vreme în stop cardio-respirator. Omeneşte vorbind, nimic nu îl mai putea salva. Când, după două zile, şi-a revenit din comă, a aflat că mulţi cunoscuţi ai săi s-au rugat pentru el la Fer. Maria Alfonsina – deşi el nu se rugase niciodată la ea şi nu ştia mai nimic despre sr. Maria Alfonsina. Cu ajutorul lui Dumnezeu, prin mijlocirea sr. Maria Alfonsina, Elias este în viaţă şi duce o viaţă normală.

Papa Francisc spunea la predica de la canonizare: „Sora Maria Alfonsina Danil Ghattas a înţeles bine ce înseamnă a iradia cu iubirea lui Dumnezeu apostolatul, devenind o martoră a blândeţii şi a unităţii. Ea ne oferă un exemplu clar despre cât este de important a fi responsabili unii pentru alţii, a trăi unii în slujba altora.”