Fer. Maria Crocifissa Curcio

• călugăriţă
• 1877-1957
• n.: la 30 ianuarie 1877, Ispica, Sicilia
• d.: la 4 iulie 1957, Santa Marinella, Italia
• 4 iulie (latin)

Maria Crocifissa Curcio s-a născut la 30 ianuarie 1877 la Ispica (Italia). Citind biografia sfintei Tereza de Avila, s-a născut în ea dorinţa de a cunoaşte şi de a trăi spiritualitatea Carmelului. Astfel, la vârsta de 13 ani, s-a înscris în Ordinul Terţiar Carmelit. De la Maria, gingaşa mamă a Carmelului, a primit misiunea de a-l face să reînflorească în Italia şi în alte ţări. La 17 mai 1925, a fost prezentă la Roma cu ocazia canonizării călugăriţei Tereza a Pruncului Isus. La 18 mai 1925, a vizitat Mănăstirea „Santa Marinella”, unde a înţeles că poate realiza planul divin. La 16 iulie 1925, a primit sigiliul apartenenţei la Carmel prin afilierea la Ordinul Carmelit. În anul 1930, micul nucleu format în jurul ei a primit recunoaşterea oficială din partea Bisericii. Unicul obiectiv care i-a însufleţit iniţiativele şi activităţile a fost acela de a conduce sufletele la Dumnezeu. În anul 1947, primele patru misionare ale congregaţiei ajungeau în Brazilia.

Pelerinajul pământesc al Mariei Crocifissa s-a încheiat la 4 iulie 1957, în casa mamă „Santa Marinella”. La 12 februarie 1989, a fost deschis procesul ei de canonizare, iar la 20 decembrie 2002, papa Ioan Paul al II-lea a emis decretul de eroicitate asupra vieţii şi virtuţilor slujitoarei lui Dumnezeu, declarând-o „venerabilă”.

Pentru Maria Crocifissa, rugăciunea a însemnat un dialog de iubire intimă cu Dumnezeu şi cu toţi sfinţii, inspirat de încrederea filială, de sentimentul de mulţumire, de laudă, de adoraţie, de ispăşire şi de unirea cu Isus prezent în Euharistie.

Evlavia ei profundă faţă de „gingaşa Mamă” a Carmelului nu s-a limitat doar la practici sporadice, ci a însemnat prezenţă iubitoare a Mariei în viaţa ei, raport constant de iubire filială, consacrare şi încredinţare, conformare a celor mai profunde atitudini cu cele ale Mariei şi împărtăşirea sentimentelor Mariei în toate misterele vieţii lui Cristos. Fecioara Maria a fost cea care i-a împărtăşit gingăşia maternă şi cea care a învăţat-o să fie mamă pentru cei nevoiaşi.

Împreună cu sfânta Tereza a Pruncului Isus, Maria Crocifissa a voit să fie „iubire în inima Bisericii”, restaurând chipul lui Dumnezeu în inima omului, realizând unitatea de viaţă şi de credinţă prin trăirea hărniciei Martei şi a profunzimii mistice a Mariei, împlinind cu zel şi fidelitate datoriile proprii, având curaj şi onestitate, iubire şi dăruire chiar şi în cele mai mici lucruri, trăind relaţiile cu ceilalţi în umilinţă şi simplitate, în discreţie şi gingăşie, formând conştiinţele cu delicateţe şi fermitate.

Congregaţia fondată de Maria Crocifissa este prezentă acum în ţări precum: Italia, Malta, Canada, Brazilia, Filipine, România etc. Ea realizează misiunea noii evanghelizări prin pastoraţia familială şi parohială, activitatea şcolar-educativă şi educarea copiilor şi a tinerilor nevoiaşi din punct de vedere moral şi religios.

Sursa: Surorile Carmelite - Lumina creştinului, 3/2005