Fer. Martirii din Damasc

• martiri
• 10 iulie (latin)

Beatificaţi de Papa Pius al XI-lea în 1926, acestor 8 fraţi franciscani şi 3 laici maroniţi le-a fost dat să aleagă între a se converti la islamism sau a suferi moartea în Damasc, în 9 iulie 1860. Mii de creştini maroniţi fuseseră deja ucişi de druzi în sudul Libanului în acel an, şi druzii, o sectă a islamismului şiit, şi-au îndreptat atenţia spre Damasc, unde au ucis încă aproape 2000.

Franciscanii europeni aveau o mănăstire acolo. Când s-au apropiat atacatorii, părintele superior, Emmanuel Ruiz, de origine spaniolă, a adunat întreaga sa turmă, inclusiv copii de vârsta şcolară, pentru a se ruga în capelă. Ar fi putut să scape de banda de atacatori dacă un bărbat, cu care călugării se împrieteniseră, nu ar fi devenit trădător şi nu le-ar fi arătat ucigaşilor o intrare prin spate nepăzită.

Când au intrat mănăstirea franciscană, superiorul a fost ameninţat cu moartea dacă nu se convertea imediat. El a refuzat, spunând: „Sunt creştin şi voi muri creştin”. Druzii l-au tăiat în bucăţi şi i-au omorât şi pe ceilalţi din comunitate. Majoritatea laicilor aflaţi la mănăstire au scăpat sau au fost cruţaţi, dar trei laici maroniţi, toţi fraţi de sânge, au împărtăşit soarta franciscanilor: toţi trei au ales mai degrabă să moară decât să îşi nege credinţa.

Iată numele lor: ‘Abd Al-Mu’ti Masabki, Carmelo Bolta Bañuls,  Emmanuel Ruiz López, Engelbert Kolland, Francisco Pinazo Peñalver, Fransis Masabki, Juan Jacobo Fernández y Fernández, Nicanor Ascanio de Soria, Nicolás María Alberca Torres, Pedro Soler Méndez, Rufayil Masabki. (traducere: Teodora Capan)