Sf. Paul

• Apostol
• c.3-c.65
• n.: în c.3, Tarsus, Cilicia (azi Turcia)
• d.: în c.65, Roma, Italia
• 25 ianuarie, 29 iunie, 18 noiembrie (latin)
• 29 iunie (bizantin)

Sfântul Paul, neobositul Apostol al Neamurilor, a fost convertit de la iudaism pe drumul spre Damasc. A rămas câteva zile în Damasc după Botezul lui și apoi a mers în Arabia, probabil pentru un an sau doi, pentru a se pregăti pentru viitoarea sa activitate misionară. Întors la Damasc, a stat acolo pentru un timp, predicând în sinagogi că Isus este Cristos, Fiul lui Dumnezeu. Pentru aceasta a fost urât de iudei și a trebuit să plece din oraș. A mers apoi la Ierusalim pentru a-l întâlni pe Petru și a aduce omagiu capului văzut al Bisericii.

Mai târziu s-a întors în orașul său natal, Tars, unde a început să evanghelizeze propria provincie, până a fost chemat de Barnaba la Antiohia. După un an, din cauza unei foamete, Barnaba și Paul au fost trimiși cu ajutoare la comunitatea săracă de creștini din Ierusalim. După ce și-au îndeplinit misiunea, s-au întors în Antiohia. Curând după aceasta, Paul și Barnaba au făcut prima călătorie misionară, vizitând insulele Cipru, apoi Pamfilia, Pisidia, Lycaonia, toată Asia Mică, și au înființat Biserici în Pisidia, Antiohia, Iconium, Lystra și Derbe.

După Conciliul de la Ierusalim, Paul, însoțit de Sila și mai apoi de Timotei și Luca, a făcut a doua sa călătorie, mai întâi revizitând Bisericile întemeiate de el în Asia Mică, apoi a trecut prin Galatia. La Troas, Paul a avut o viziune a unui macedonian, care pentru el a fost o chemare a lui Dumnezeu pentru a evangheliza Macedonia. Astfel a navigat către Europa, și a predicat Evanghelia în Filipi, Tesalonic, Berea, Atena și Corint. Apoi s-a întors în Antiohia trecând prin Efes și Ierusalim.

În a treia călătorie misionară, Paul a vizitat aproape aceleași regiuni ca și în cea de a doua călătorie, dar a mers și în Efes, unde a rămas aproape trei ani, și care a fost centrul activității sale misionare. Avea planuri și pentru alte călătorii misionare, intenționând să părăsească Ierusalimul pentru Roma și Spania. Persecuțiile iudeilor l-au împiedicat însă să își îndeplinească acest scop. După doi ani în care a fost prizonier în Cezarea a reușit să ajungă la Roma, unde a fost ținut în lanțuri încă doi ani.

Faptele Apostolilor nu ne oferă alte informații despre ce a urmat în viața Apostolului. Totuși aflăm din Scrisorile pastorale și din tradiție că la finalul celor doi ani, Sfântul Paul a fost eliberat din închisoarea din Roma și a mers în Spania, apoi în Orient, după care s-a întors la Roma, unde a fost închis a doua oară, iar în anul 67 a fost decapitat.

Sfântul Paul, cu interes neobosit și afecțiune paternă pentru Bisericile înființate de el, ne-a dat paisprezece Scrisori canonice. Totodată este destul de sigur că el a scris și alte scrisori care nu mai există. În Scrisorile lui, Sfântul Paul se arată ca fiind un gânditor creștin profund, și a avut o influență formativă de durată în dezvoltarea creștinismului. Odată cu trecerea secolelor a devenit mai clară măreția minții și a spiritului lui. (traducere: Teodora Capan)