Sf. Tarasiu al Constantinopolului

• Patriarh
• c.750-806
• n.: în c.759, Constantinopol
• d.: la 25 februarie 860
• 25 februarie (latin)
• 25 februarie (bizantin)

Se crede că Tarasie s-a născut la Constantinopol în preajma anului 730, fiind fiul Encratiei şi al lui Gheorghe, un judecător de rang înalt. Provenea dintr-o familie ilustră, având legături de sânge cu familia viitorului patriarh, Sf. Fotie cel Mare. A primit o educaţie aleasă şi a urmat o carieră în administraţia civilă a Imperiului Bizantin. A fost repede promovat la curtea împăratului Constantin al VI-lea şi a mamei sale, Binecredincioasa Irina Împărăteasa. A ajuns până la rangul de senator şi în cele din urmă a devenit secretar imperial (asekretis) al lui Constantin al VI-lea şi al împărătesei Irina.

În acea vreme, Biserica era răscolită de tulburările iconoclaste. Patriarhul Pavel al IV-lea, care fusese iniţial un susţinător al iconoclaştilor, însă mai apoi se pocăise, a demisionat din funcţie pe motiv de boală şi de vârstă înaintată. S-a retras la o mănăstire şi a îmbrăcat Marea Schimă. Când împărăteasa Irina şi fiul ei Constantin au apelat la el, cerându-i sfatul cu privire la succesorul său, Pavel le-a recomandat drept cel mai potrivit urmaş pe Tarasie, care la acea vreme era încă mirean. Însă, deşi era mirean, Tarasie era, ca mulţi dintre membrii familiilor bizantine de vază, cunoscător în ale teologiei, iar alegerea unor mireni competenţi ca episcopi nu era un lucru nemaiauzit în istoria Bisericii.

Când împăratul şi împărăteasa i-au oferit această însărcinare, Tarasie a refuzat multă vreme, considerându-se nevrednic de a primi un asemenea rang. În cele din urmă, a cedat insistenţelor, însă cu condiţia ca un Sinod Ecumenic să fie convocat pentru a rezolva problema ereziei iconoclaste.

Tarasie a fost repede hirotonit diacon, apoi preot şi în cele din urmă ca episcop. Pe 25 decembrie 784, episcopul Tarasie a fost întronizat ca patriarh al Constantinopolului.

Pe 17 august 786, sinodul a fost convocat în Biserica Sfinţilor Apostoli din Constantinopol pentru a discuta chestiunea iconoclastă. Lucrările au fost însă întrerupte de nişte trupe de soldaţi răzvrătiţi care i-au alungat pe participanţii la sinod. Abia în anul următor, în septembrie 787 a fost convocat din nou sinodul, de data aceasta la Niceea. La lucrări au luat parte 367 de episcopi. Patriarhul Tarasie a prezidat lucrările acestui al VII-lea Sinod Ecumenic, cunoscut şi sub numele de „al doilea Sinod de la Niceea”. Sinodul a condamnat iconoclasmul şi a validat formal practica cinstirii icoanelor. Patriarhul Tarasie a avut o poziţie moderată faţă de foştii iconoclaşti, ceea ce i-a atras criticile Sf. Teodor Studitul şi ale sprijinitorilor lui. Cu toate acestea, episcopii care s-au pocăit de iconoclasmul lor au fost reprimiţi în Biserică.

Opt ani mai târziu, în ianuarie 795, Tarasie a fost implicat în divorţul lui Constantin al VI-lea de soţia lui, Maria din Amnia. Pentru a obţine divorţul, împăratul Constantin a calomniat-o pe împărăteasa Maria, soţia lui şi nepoata Sf. Filaret cel Milostiv, pentru a o putea trimite la mănăstire şi a se putea căsători cu o altă femeie, Teodota, cu care era înrudit. Comunitatea monahală a fost scandalizată. Patriarhul Tarasie însuşi a refuzat sa recunoască desfacerea căsătoriei împăratului, motiv pentru care a căzut în dizgraţie. La scurtă vreme însă, Constantin a fost detronat de mama lui, împărăteasa Irina.

Patriarhul Tarasie a păstorit Biserica vreme de douăzeci şi patru de ani. A trăit o viaţă de nevoinţă aspră, mulţumindu-se cu puţin. Şi-a cheltuit averile în chip bineplăcut lui Dumnezeu, îngrijindu-se să aducă alinare celor bătrâni, nevoiaşi, văduvelor şi orfanilor. De Sfintele Paşti, a slujit el însuşi la masa pe care o pregătise pentru săraci. A rămas patriarh al Constantinopolului şi în timpul domniei împărătesei Irina şi apoi al împăratului Nichifor I, slujindu-i cu credinţă şi înţelepciune pe toţi.

A trecut la Domnul pe 25 februarie 806, la Constantinopol. A fost înmormântat în mănăstirea pe care a ctitorit-o pe malul Bosforului.

Sursa: Ro.OrthodoxWiki.org