Sf. Teodora Guerin

• călugăriţă
• 1798-1856
• n.: la 2 octombrie 1798, Etables-sur-Mer, Britania, Franţa
• d.: la 14 mai 1856, Saint Mary-of-the-Woods, Indiana, SUA
• 14 mai, 3 octombrie (latin)

Sfânta Théodore Guérin este una dintre multele figuri de călugăriţă luminoase şi eroice care emigrând din Europa în America avea să fie pionier şi muncitor pe câmpul evanghelizării noului continent. Anne Therese Guerin s-a născut pe 2 octombrie 1789 la Étables în Franţa, fiind prima fiică dintre cele două ale cuplului Laurent şi Isaella Guerin, părinţi de o spiritualitate deosebită.

Tatăl era în serviciu lui Napoleon, de aceea era plecat de acasă pentru perioade lungi de timp. Din acest motiv educaţia fetiţelor a fost încredinţată mamei care le-a pus ca bază credinţa, religia şi Sfânta Scriptură. Anne Therese era o fire meditativă şi reflexivă încă de foarte tânără. Îi plăcea să se retragă pe o faleză din apropierea casei părinţeşti unde rămânea ore în şir în meditaţie. O rudă de-a ei, un tânăr preot a învăţat-o literatură şi ştiinţe. La zece ani a primit prima Sfântă Împărtăşanie şi cu această ocazie i-a spus părintelui paroh că vrea să devină călugăriţă.

Dar vor trebui să treacă mulţi ani pentru ca această dorinţă să se împlinească. Multe nenorociri au lovit familia, începând cu uciderea tatălui de către nişte hoţi în timp ce se întorcea acasă. Mama Teodorei a suferit mult pentru că pierduse deja doi fraţi foarte tineri şi multe rude dragi ei. A fost misiunea Annei Therese de a se ocupa de mama bolnavă şi de sora mai mică, de gospodărie şi de grădină. Visul ei de a deveni soră trebuia amânat cel puţin până când sora mai mică o va putea înlocui în îngrijirea mamei bolnave.

Iniţial a dorit să fie carmelitană dar văzând mulţi copii săraci abandonaţi în ignoranţă şi fără ajutor, s-a răzgândit şi a ales să se alăture Surorilor Providenţei fondate în 1806 de preotul Jacques François Dujarié, având tocmai misiunea de a oferi ajutor săracilor şi bolnavilor. Avea 25 de ani, când pe 18 august 1823, a devenit novice. În această perioadă s-a îmbolnăvi de tifos dar acest lucru nu a împiedicat-o să continue drumul început. Pe 8 septembrie 1825 a făcut voturile temporare şi a îmbrăcat haina congregaţiei luând numele de Teodora. A câştigat repede încrederea surorilor şi în 1828 a fost aleasă consilieră generală şi apoi superioară a casei Saint Aubin, în cartierul rău famat din Rennes. În câţiva ani a transformat această zonă folosindu-se de capacitatea ei de a educa, a forma şi organiza. A câştigat respectul tuturor.

Pe 5 septembrie 1831 a depus voturile perpetue, care în acea perioadă erau opţionale. În 1834 a fost implicată într-un conflict între superioară generală şi fondator şi deşi era nevinovată a fost transferată la Soulaines. Aici ea s-a dedicat muncii fără a protesta. Sora a fost medaliată de comunitatea locală pentru calităţile ei pedagogice. Pentru a-şi îmbunătăţi modul de a-şi realiza misiunea sora Teodora a început să studieze medicină şi pedagogie. Avea 42 de ani când în 1840 a fost desemnată de superioară pentru a conduce un grup de cinci surori către America unde episcopului statului Indiana solicitase înfiinţarea unei comunităţi.

În timpul călătoriei sora Teodora s-a îmbolnăvit grav. Ajunse pe pământ american în loc să fie găzduite în oraş au fost trimise într-o zonă sălbatică şi deşertică, unde comunitatea se afla într-o stare de extremă sărăcie. Folosindu-se de cunoştinţele ei de medicină sora a deschis o farmacie gratuită şi le-a învăţat pe surori să prepare medicamente, să se îngrijească de bolnavi, fiind atente la nevoile lor materiale şi spirituale. După aproape un an a fost deschisă o altă farmacie, de această dată în oraş. Nu au fost ferite de opoziţii şi de neînţelegeri pentru că comunitatea locală avea prejudecăţi faţă de surorile catolice şi pentru că episcop locului se amesteca în conducerea comunităţii de surori.

Sora Teodora nu s-a lăsat descurajată şi curând a deschis o casă mamă şi un noviciat, punându-le sub ocrotirea sfintei Fecioare. Deşi trăiau în sărăcie, cu ajutorul binefăcătorilor au deschis o şcoală la Saint Mary of the Woods şi în timpul aceluiaşi an încă două şcoli în dieceză. Distanţa faţă de Franţa îi impunea să ia decizii de una singura. În anul 1843 s-a întors în Franţa pentru a strânge donaţii şi pentru a se consulta cu superioara generală asupra modului în care trebuia să acţioneze. În mod neaşteptat congregaţia a hotărât să se despartă de cea din America, aşa că ea a devenit superioara unei noi congregaţii Surorile providenţei de la Saint Mary of the Woods. În septembrie 1844 s-a întors în Indiana reluând munca cu o responsabilitate crescută. Şcolile erau deja cinci găzduind 200 de copii şi având în internat 25 de fete.

Una dintre dificultăţi a fost faptul că episcopul deşi recunoştea regula ordinului voia să transforme congregaţia într-o asociaţie de laici. După schimbarea conducerii diecezei sora Teodora deşi suferise foarte mult a reuşi să dezvolte congregaţia şi să o facă să rodească şi mai mult. Între anii 1851 -1853 sora Teodora a construit o altă casă mamă şi în 1854 congregaţia avea 64 de surori, 12 novice, 16 postulante şi 12 şcoli cu aproape 1200 de elevi. La moartea ei pe 14 mai 1856 şcolile congregaţiei erau răspândite în toată Indiana.

Sursa: FB Sfântul Zilei