Pages Menu
Categories Menu

Francisc de PaolaSf. Francisc de Paola

  • călugăr
  • 1416-1507
  • n.: la 27 martie 1416, Paola, Calabria, Italia
  • d.: la 2 aprilie 1507, Plessis, Franţa
  • 2 aprilie (latin)

Între Italia şi insula Sicilia se află strâmtoarea Messina. Cine traversează această strâmtoare observă că unul dintre marile poduri umblătoare care fac cursa de la un mal la altul poartă numele „Sfântul Francisc de Paola”, şi poate se întreabă pentru care motiv i s-a dat acest nume. Explicaţia este următoarea: cu aproape cinci secole în urmă, un frate călugăr, sărac, istovit şi slăbit de posturi îndelungate, venise dinspre Cosenza, localitate din sudul Italiei şi, ajuns la Reggio Calabria, portul din faţa Siciliei, a rugat pe câţiva barcagii să-l treacă pe malul de dincolo. Aceştia l-au refuzat. Atunci fratele şi-a întins mantia peste valuri, a sărit pe ea şi încet, încet, parcă susţinut de o mână nevăzută, a plutit până în portul Messina. Această neobişnuită, minunată traversare a apei i-a atras fratelui renumele de taumaturg – făcător de minuni – iar viitorului sfânt, titlul de patron al marinarilor. Încă multe alte minuni au presărat viaţa smeritului călugăr, înconjurat din toate părţile de recunoştinţa şi respectul mulţimilor. Vestea despre el a trecut munţii Alpi, şi însuşi regele Franţei, Ludovic al XI-lea, a voit să-l aibă alături, mai bine spus, a pretins ca Papa să-l trimită în grabă pe făcătorul de minuni ca să-l vindece de o boală grea ce se abătuse asupra lui.

Umilul călugăr, înştiinţat de un trimis al Papei, s-a supus şi trecând prin multe greutăţi a străbătut drumul lung până la Paris. Regele l-a rugat să-i dobândească de la Dumnezeu însănătoşirea, dar Sfântul Francisc i-a spus că este necesar să se pregătească pentru trecerea din această viaţă. Cu răbdare şi dragoste, l-a ajutat pe Suveran să se împace cu Dumnezeu şi să primească în linişte hotărârea voinţei divine. Înainte de a muri, Ludovic al XI-lea l-a rugat pe Francisc să aibă în grijă educaţia sufletească a fiului şi urmaşului său Carol al VIII-lea.

Francisc s-a născut în anul 1416, în Paola, o mică localitate, lângă Cosenza, provincia Calabria, din sudul Italiei. El este unul dintre cei mai tineri întemeietori de ordine religioase, călugăreşti. La vârsta de 30 de ani a îmbrăcat haina călugărească a ordinului franciscan, dar după doi ani de zile a dispărut fără urmă. A trecut un timp îndelugat până când un vânător, condus de un copil, i-a descoperit ascunzătoarea, într-o peşteră din munţii arşi de soare din vecinătatea Cosenzei. Vestea despre sfinţenia vieţii lui şi minunile pe care le săvârşise au atras în jurul lui un stol de tineri dornici să-i urmeze exemplul. Pentru ei a întemeiat o mănăstire lângă Cosenza, şi le-a dat numele de Eremiţii – Pustnicii – Sfântului Francisc de Assisi, cunoscuţi şi sub numele de Minimi. (Francisc de Assisi a numit pe fraţii săi în călugărie „minores” = „mai mici” – decât creştinii obişnuiţi; Francisc de Paola îi numeşte pe ai săi „minimi” „cei mai mici, cei foarte mici dintre creştini”; amândouă numele sunt alese pentru a le aduce aminte de virtutea umilinţei). Spre deosebire de alte ordine religioase, Sfântul Francisc de Paola cere ucenicilor săi ca la voturile de ascultare, castitate şi sărăcie să adauge un al patrulea: legământul de a ţine cu stricteţe anumite posturi, îndeosebi Postul Mare, în timpul căruia, de la Miercurea Cenuşii până la Sâmbăta Mare, erau obligaţi să nu consume decât pâine, peşte, apă şi verdeţuri. Pocăinţele aspre la care şi-a supus trupul nu i-au slăbit puterea de muncă şi sănătatea, şi a fost în stare să trăiască şi să lucreze până la frumoasa vârstă de 91 de ani. Ca o răsplată a dragostei lui faţă de mortificaţie, Dumnezeu l-a chemat la cele veşnice în ziua de Vinerea Mare, 2 aprilie 1507. La numai doisprezece ani după moarte a fost ridicat la cinstea altarelor.

Sfântul Francisc a îndeplinit misiunea de a reaminti creştinilor înţelesul şi valoarea postului, arătând că postul nu este un scop în sine, ci un mijloc care ne ajută la realizarea idealului de libertate şi desăvârşire a fiinţei noastre. Învăţătorul nostru Isus, şi, urmându-l pe El, toţi sfinţii, ne arată că postul este calea regească spre culmi de bucurie şi pace: Francisc de Assisi şi Francisc de Paola ne sunt mărturii vii.

Sursa: "Vieţile sfinţilor", Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti

Biografii: varianta 1 / varianta 2

Opinii? Sugestii? Completări?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *