Pages Menu
Categories Menu

PetronelaSf. Petronela


Sfânta Petronela, martiră din secolul I, a fost considerata ca fiica a Sfântului Petru; foarte probabil este numai o fiică spirituala care, din recunoştinţă faţă de marele apostol, şi-a luat la botez numele de Petronela. Sfânta Petronela a fost proclamată patroană a regatului franc pentru următorul motiv: după botezul regelui franc Clovis, şi în urma intervenţiei regelui franc Pipin cel Scurt împotriva lombarzilor pentru a ajuta pe papa de la Roma, Franţa creştina a fost numită fiica „întâi născută a Bisericii”, şi pusă sub ocrotirea fiicei primului papă, a Sfântului Petru. Racla cu rămăşiţele pământeşti ale Sfintei Petronela a fost aşezată în capela regilor Franţei din Vatican. Papa Leon al XIII-lea în anul 1890, a consacrat aceasta tradiţie încredinţând Republicii Franceze capela „Sfânta Petronela” din Bazilica Statalul Petru. O candelă arde aici zi şi noapte, întreţinuta cu contribuţia Franţei ca semn al fidelităţii şi recunoştinţei faţă de acela pe care Mântuitorul lumii l-a pus piatră de temelie a Bisericii Sale.

Deşi ar părea un lucru evident, totuşi prenumele Petronela nu provine de la numele Petru. Numele apostolului căruia Isus înviat i-a încredinţat grija turmei Sale este traducerea în greceşte a cuvântului aramaic Kepha = piatră, stâncă; Petronela este un diminutiv al numelui roman Petronius, nume răspândit şi cunoscut înainte de era creştină. Înţelesul de origine al acestui nume este legat de substantivul petro, petronis = berbec, cu sensul figurat de om încrezut şi neschimbător în părerile proprii. Desigur sfânta martiră Petronela nu s-a gândit la aceste consideraţii etimologice, dar a căutat un nume care să-i amintească de bunătatea şi învăţătura pescarului venit de pe malul Tiberiadei; creştinul adevărat nu poate uita nici o clip[ pe apostolul care într-un moment de tulburare şi frică tăgăduieşte pe Învăţătorul său, dar este iertat şi reaşezat la cârma Bisericii lui Cristos după întreita mărturisire de iubire : „Doamne, Tu toate le ştii: Tu ştii cât te iubesc”.

Sursa: "Vieţile sfinţilor", Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti

Opinii? Sugestii? Completări?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *