Fer. Pier Giorgio Frassati

• laic
• 1901-1925
• n.: la 6 aprilie 1901, Torino, Italia
• d.: la 4 iulie 1925, Torino, Italia
• 4 iulie (latin)

„Să trăieşti fără credinţă, fără acest patrimoniu de apărare şi rezistenţă, fără să lupţi puternic pentru adevăr, nu înseamnă a trăi, ci a exista.” (Pier Giorgio Frassati)

Fericitul Pier Giorgio Frassati este foarte iubit de tineri pentru personalitatea sa dinamică şi pentru angajamentul său caritativ în dragostea lui Cristos. S-a născut în Italia, la Torino, într-o familie burgheză, pe 6 aprilie 1901, în Sâmbăta Mare. Tatăl său, Alfredo Frassati, în 1895 a fondat cotidianul „La Stampa”, a intrat în politică şi este ales senator. În curând devine ambasador al Italiei la Berlin.

Giorgio trăieşte o tinereţe senină şi liniştită, dar studiază puţin de bună voie, de aceea este încredinţat salezianului don Corazzi, care îl însoţeşte până la examenul maturităţii. Se înscrie la Politehnica din Torino. Pentru el profesia este un serviciu în favoarea celuilalt, de aceea se implică mult timp în iniţiative sociale şi caritative. Încă de tânăr Pier Giorgio se face cunoscut prin viaţa sa spirituală profundă, care se reflectă prin operele sale de caritate. Dragostea sa pentru sport, pentru prieteni şi pentru cei săraci au făcut din el un model pentru tineri.

Sunt multe povestiri legate de generozitatea tânărului Pier Giorgio şi despre subtila sa înţelegere a virtuţii carităţii: o dată a dăruit pantofii săi unui copil desculţ care fusese alungat în stradă pentru că a cerut de pomană, altă dată s-a întors acasă pe jos pentru că a dat unui bătrân biletul său de tren. În ultimii săi ani de şcoală operele caritative se intensifică. Cu ocazia absolvirii primeşte de la tatăl său o sumă de bani. Pier Giorgio foloseşte aceşti bani pentru a închiria o cameră pentru o doamnă bătrână alungată din apartamentul ei, procură un pat pentru un bărbat bolnav de tuberculoză şi pentru trei copii ai unei văduve bolnave şi îndurerate.

Pier Giorgio Frassati crede puternic în ideea de asociaţie. El însuşi este membru în multe organizaţii şi se angajează în răspândirea lor. În 1919 se înscrie în FUCI (Federaţia Studenţilor Catolici Italieni). În 1920 aderă la Partidul Popular, o organizaţie politică ce răspândeşte învăţăturile Bisericii Catolice. În 1922 se înscrie în mişcarea Milites Mariae, parte a Societăţii Tinerii Catolici (Acţiunea Catolică), pe a al cărui program îl va urma până la moarte: „rugăciune, acţiune, sacrificiu – preghiera, azione, sacrificio”.

La sfârşitul lui iunie 1925, Pier Giorgio este lovit de un atac acut de poliomelită, boală pe care a contactat-o, după cum spun doctorii, de la bolnavii de care se ocupa. Boala este într-un stadiu mult prea avansat pentru a fi înlăturată şi, pe 4 iulie 1925, Pier Giorgio moare la vârsta prematură de 24 de ani. Milioane de oameni au participat la funeraliile sale: multe persoane erau săracii şi nevoiaşii de care se ocupase el într-un mod atât de altruist. Aceste persoane l-au făcut pe Arhiepiscopul de Torino să ceară cauza de beatificare a lui Pier Giorgio Frassati.

Procesul a fost deschis în aprilie 1932, iar beatificarea a avut loc pe 20 mai 1990, ocazie cu care Papa Ioan Paul al II-lea a spus la predică: „Într-adevăr, la prima vedere, stilul Pier Giorgio Frassati, un tânăr modern, plin de viaţă, nu prezintă semne extraordinare. Dar tocmai aceasta este originalitatea virtuţii sale, care ne invită să reflectăm şi să îl imităm. La el credinţa şi evenimentele cotidiene se împleteau armonios, mai ales că dragostea pentru Evanghelie se reflectă în dăruirea generoasă către cei săraci şi nevoiaşi, într-un parcurs continuu, chiar şi în ultimele sale zile de boală. Gustul pentru frumos şi pentru artă, pasiunea pentru sport şi pentru munte, atenţia faţă de problemele societăţii nu i-au împiedicat raportul constant cu Absolutul.”

„Totul cufundat în misterul lui Dumnezeu şi totul dedicat constant slujirii aproapelui: astfel se poate rezuma în puţine cuvinte viaţa sa pământească! Vocaţia sa de laic creştin se consumă prin multiplele sale implicări asociative şi politice, într-o societate aflată în creştere, indiferentă şi uneori ostilă Bisericii. Cu acest spirit, Pier Giorgio Frassati a ştiut să dea impuls variatelor mişcări catolice, la care a aderat cu entuziasm, mai ales în Acţiunea Catolică, în care a găsit gamă largă de formare creştină şi câmpuri variate de apostolat. Astfel, în Acţiunea Catolică îşi trăieşte vocaţia creştină cu bucurie şi demnitate şi se angajează să îl iubească pe Cristos, văzându-i în El pe fraţii pe care îi întâlnea în acţiunile sale sau pe care îi căuta în locurile de suferinţă, de marginalizare şi de abandon, pentru a-i face să simtă căldura umană a solidarităţii şi confortul supranatural al credinţei în Cristos.”

Sursa: ActiuneaCatolica.ro