Sf. Angela Merici

• fecioară
• 1474-1540
• n.: la 21 martie 1474, Desenzano, Italia
• d.: la 24 ianuarie 1540, Brescia, Italia
• 27 ianuarie (latin)

Născută la Desenzano în zona lacului Garda în jurul anului 1470, Angela Merici a avut despre viaţa religioasă o idee cu totul revoluţionară pentru timpurile în care a trăit. În acea perioadă de fast civil, de prosperitate economică şi efervescenţă artistică numită Renaştere, vocea severă şi ameninţătoare a fratelui Girolamo Savonarola, spânzurat şi apoi ars în piaţa Signoriei din Floreenţa în 1498, se dezlănţuia cu fulgere împotriva materialismului care se extindea; după douăzeci de ani un frate augustinian, Martin Luther a voit să dea Bisericii acea „reformă” din care a ieşit dureroasa sfâşiere a unităţii creştinilor.

Din corul răsunător al acestor voci care cereau o reformare a obiceiurilor, iată că se ridică glasul supus al unei femei neştiutoare de carte care oferea contribuţia sa practică şi luminată la actualizarea sfaturilor evanghelice. Angela îşi petrecuse tinereţea oferind un exemplu de contestare pacifică a mondenităţii, aderând la al treilea ordin franciscan pentru a se obliga la o viaţă religioasă mai intensă şi mai activă.

Crescută într-o sănătoasă familie de ţărani, după pierderea părinţilor, la vârsta de 15 ani, a voit să se aventureze în lungi pelerinaje şi a ajuns tocmai în Ţara Sfântă, pe care însă a putut s-o admire doar cu ochii credinţei printr-o misterioasă orbire temporară, care a privat-o de vedere tocmai în timpul pe care l-a petrecut în Palestina. Dumnezeu a voit s-o facă să întrevadă drept compensare cu acea ocazie o imagine strălucind de lumină care îi revela înalta misiune la care era chemată: ea a văzut o scară lungă care era aşezată pe pământ şi dispărea sus în cer, parcursă de un şir neîntrerupt de fete. A înţeles că vocaţia sa era aceea a asistenţei spirituale şi materiale a tinerelor. În acea epocă şcoala era apanajul familiilor înstărite şi era rezervată bărbaţilor, îndrumaţi spre cariera religioasă, politică, diplomatică sau militară.

Angela Merici a avut aşadar o sarcină destul de vastă şi revoluţionară, şi pentru a da continuitate iniţiativei sale a fondat la Brescia în anul 1535 Ordinul „Sfânta Ursula”, o congregaţie de călugăriţe simple (adică umile, fără o uniformă specială care să le distingă), cunoscute de acum înainte în toată lumea cu numele de ursuline, având misiunea de a deschide internate şi şcoli feminine, precedând astfel aceleaşi institute seculare, a căror regulă a fost publicată după moartea fondatoarei Merici. Angela Merici a murit la Brescia la 27 ianuarie 1540 şi a fost canonizată în anul 1807. Sărbătorită mai întâi la 31 mai, apoi, din anul 1955, la 1 iunie, pentru a lăsa locul sărbătorii Mariei Regină, este amintită astăzi în ziua morţii.

Sursa: "Sfântul zilei", de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini, Edizioni Paoline, 1978, trad. pr. Iosif Agiurgioaei