Fer. Anton Durcovici

• Episcop, martir
• 1888-1951
• n.: la 17 mai 1888, Bad Deutsch-Altenburg, Austria
• d.: la 10 decembrie 1951, Sighetu Marmaţiei, România
• 10 decembrie (latin)

Episcopul Anton Durcovici s-a născut la 17 mai 1888, în Bad Deutsch-Altenburg, în Austria. La vârsta de şase ani a venit la Iaşi, unde a frecventat cursurile Şcolii Elementare a Parohiei Catolice. S-a transferat la o şcoală din Ploieşti şi, apoi, la Bucureşti, unde s-a înscris la Şcoala „Sfântul Andrei” (1898-1901), apoi ca seminarist la Seminarul „Sfântul Duh” (1901-1906). La 30 octombrie 1906 a fost trimis la Roma, pentru a-şi continua studiile teologice la Colegiul „De Propaganda Fide” (1906-1911).

A fost sfinţit preot, la 24 septembrie 1910, în bazilica „Sfântul Ioan din Lateran” (Roma) şi s-a reîntors în ţară, la 11 august 1911. După 1911 a fost mai mulţi ani prefect de studii şi profesor la Seminarul Arhiepiscopal „Sfântul Duh” şi şcolile arhiepiscopale „Sfântul Iosif” şi „Sfântul Andrei” din Bucureşti. A fost şi administrator parohial, la parohiile din Târgovişte, Buzău şi Giurgiu, în diverse etape, până în 1930.

În timpul Primului Război Mondial, în anii 1916 şi 1917, fiind de origine austriacă, a fost internat în lagăr şi apoi la Institutul „Notre Dame de Sion” din Galaţi.

După Primul Război Mondial, părintele Anton Durcovici a ocupat diferite funcţii în cadrul Arhidiecezei de Bucureşti: director al Internatului „Sfântul Andrei” (1920-1924), canonic al catedralei „Sfântul Iosif” (din 8 martie 1923), rector al Seminarului „Sfântul Duh” (septembrie 1924 – octombrie 1947), vicar general al Arhidiecezei de Bucureşti (2 octombrie 1935 – octombrie 1947), preşedinte al Academiei Teologice „Sfântul Duh” (1929-1947), cenzor al cărţilor, al doilea judecător în tribunalul bisericesc, examinator pentru cler, membru în Consiliul Şcolar Eparhial, preşedinte al Congregaţiei Mariane a Bărbaţilor din Bucureşti (1921-1948), redactor-coordonator la ziarul „Farul nou” (1934-1944), preşedinte al Asociaţiei Mamelor Creştine, preşedinte al Ordinului al Treilea Franciscan (terţiar), membru în consiliul administrativ arhidiecezan, duhovnic penitenţiar, responsabil al Uniunii Apostolice a Clerului din România (1926-1947), director naţional al Operei Intronizării Preasfintei Inimi a lui Isus în Familiile Creştine (din 31 martie 1939). A fost decorat la 8 august 1931 cu Ordinul Steaua României în grad de ofiţer, iar în 1934 a fost numit camerier papal.

La 30 octombrie 1947, papa Pius al XII-lea l-a numit episcop de Iaşi. A fost consacrat la 5 aprilie 1948, în catedrala „Sfântul Iosif” din Bucureşti, de nunţiul apostolic Gerald Patrik O’Hara, şi înscăunat, în catedrala din Iaşi, la 14 aprilie, acelaşi an. În timpul scurtei sale păstoriri a Diecezei de Iaşi, episcopul Durcovici a desfăşurat o activitate pastorală asiduă, vizitând parohiile din Moldova şi însufleţind cu viaţa sa inimile enoriaşilor. La 17 ianuarie 1949 a fost numit şi administrator apostolic al Arhidiecezei de Bucureşti. La 26 iunie 1949, în timp ce mergea spre Popeşti-Leordeni pentru a administra taina sfântului Mir, a fost arestat de Securitate şi închis la Bucureşti (26 iunie – 4 mai 1951), Jilava (4 mai – 17 septembrie 1951) şi, apoi, la Sighetu Marmaţiei (la 18 septembrie 1951), unde, în urma bătăilor şi a înfometării, a murit la 10 decembrie 1951, fiind înmormântat în Cimitirul Orăşenesc din localitate.

Procesul de canonizare al ep. Anton Durcovici a început cu faza diecezană, la 25 martie 1997, continuând, la 8 februarie 2010, cu faza romană. La 28 februarie 2013, la Vatican, s-a dat votul afirmativ argumentării teologice a martiriului episcopului Durcovici. La 15 octombrie 2013, la Vatican, membrii Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor, în unanimitate, au exprimat părerea pozitivă asupra martiriului şi virtuţilor ep. Anton Durcovici. La 31 octombrie 2013 papa Francisc a recunoscut martiriul ep. Anton Durcovici, iar la 23 decembrie 2013 s-au aprobat data şi locul beatificării. A fost beatificat la 17 mai 2014, la Iaşi, în cadrul unei sfinte Liturghii solemne oficiată de card. Angelo Amato, prefect al Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor.

Sursa: Ercis.ro