Sf. Arnolf de Metz

• Episcop
• c.580-640
• n.: în c.580
• d.: la 16 august 640
• 18 iulie (latin)

Sfântul Arnolf, episcop de Metz, este un sfânt extrem de interesant datorită multor aspecte umane şi religioase. Născut în jurul anului 582 dintr-o nobilă familie, despre care nu există decât informaţii insuficiente, Arnolf a fost educat în palatul ducelui Gondolfo şi a fost îndrumat, de către acesta, spre cariera administrativă, pe timpul regelui Teodobert. S-a căsătorit cu o femeie din înalta nobilime, Doda, de la care a avut doi fii: Ansegiso şi Clodolfo. Ansegiso va fi tatăl lui Pipin de Heristal, primul dintre marii „maeştri de palat” care vor deţine efectiv puterea, luată „de la regii trântori”. Pipin de Heristal, Carol Martel, Pipin cel Scurt şi Carol cel Mare, creatorii noii demnităţi imperiale care va reuni tot Occidentul, dezmembrat mai bine de trei sute de ani în diferite regate barbare, sunt descendenţii îndepărtaţi ai sfântului de astăzi. În anul 613 Arnolf şi-a adus contribuţia sa deloc irelevantă la reunificarea celor două ramuri ale Austrasiei şi Neustrasiei, primul pas spre viitoarea putere carolingiană.

Al doilea fiu, Clodolf, îi va urma tatălui în scaunul episcopal din Metz, pentru care Arnolf, deşi laic, a fost ales în anul 614, caz destul de frecvent în această epocă în care ingerinţa puterii civile în administrarea Bisericii era tolerată. Alegerea lui Arnolf a fost una fericită. Deşi îndeplinind funcţiile de educator al viitorului rege Dagobert şi de consilier al regatului, a desfăşurat o zeloasă activitate pastorală. Îl găsim prezent la Conciliul din Clichy (în anul 626) şi la Conciliul din Reims (în anul 630), cu toate că a renunţat în anul 627 la scaunul său episcopal pentru a urma dorinţa niciodată potolită după viaţa de pustnic. Într-adevăr, a obţinut de la Dagobert permisiunea de a se retrage în singurătate la Habend, în mănăstirea fondată de către un prieten al său, Romaric, un conte palatin care, după ce a renunţat la titlu şi la feudă, s-a retras în viaţa pustnică.

Arnolf, tulburat în ultimii săi ani de viaţă de gândul că a sustras cei mai buni ani slujirii lui Dumnezeu, povestesc biografii săi, şi-a aruncat inelul episcopal în apele Mosellei, cerând de la Dumnezeu să i-l restituie ca semn al iertării sale. După câtva timp câţiva pescari au scos din râu un peşte mare pe care l-au oferit sfântului episcop. În pântecele peştelui a fost găsit inelul, care se păstrează şi acum în catedrala din Metz.

Într-un timp era imprimat în ceara moale ca semn de devoţiune. Arnolf a murit în anul 640 la Habend. Rămăşiţele sale pământeşti au fost transportate mai târziu în catedrala din Metz, care-i poartă numele. Sărbătoarea sa se celebrează actualmente la Metz la 19 august, dar Martirologiul îl citează pe sfânt la 18 iulie.

Sursa: "Sfântul zilei", de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini, Edizioni Paoline, 1978, trad. pr. Iosif Agiurgioaei